SURPRIZE , SURPRIZE, Având in vedere faptul ca rezolvarea problemelor noastre, legate de inechitățile din sistemul de...

Publicată de Mișu Naon pe Duminică, 4 octombrie 2020

miercuri, 29 iunie 2011

De Sf. Apostoli Petru şi Pavel

      Cu ocazia zilei Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Biroul Operativ al Filialei 1 Craiova, urează tuturor cu acest nume Multă Sănătate, Fericire şi La Multi Ani!


Biroul Operativ al Filialei 1 Craiova

Ziua Tricolorului


 
NE MOR SIMBOLURILE NAŢIONALE

ŞI

ODATĂ CU ELE... MURIM ŞI NOI CA NEAM

 


       De ziua DRAPELULUI TRICOLOR, simbol al existenţei noastre ca STAT NAŢIONAL UNITAR, suveran, liber şi independent, între naţiunile lumii, am trăit un cumplit sentiment de singurătate şi izolare faţă de poporul căruia îi aparţin, pe care l-am slujit şi căruia i-am jurat credinţă până la moarte, popor care era absent de la festivitatea aniversară.
    Festivitatea care altă dată era un prilej de bucurie pentru trecutul glorios şi speranţa pentru viitorul de mâine, care reunea unea idealurile şi năzuinţele cetăţeanului de rând cu cele ale “politicianului binevoitor”, s-a dovedit a fi un eşec, săvârşit pe furiş, fără ca poporul să afle.
     Lipsa cetăţeanului de rând de la o asemenea manifestare, a golit-o de conţinut, ducând-o spre ridicol şi fanfaronadă. Un ridicol care aruncă în derizoriu instituţii importante ale statului, care nu au nici o vină pentru absenteismul popular şi penibilul pe care politicienii actuali îl generează prin acţiunile lor iresponsabile. Ca militar şi cetăţean-patriot m-am simţit azi umilit lângă DRAPELUL care m-a însoţit pe parcursul întregii mele cariere, pe care îl port în suflet şi pe care am jurat “să-l apăr ca pe lumina ochilor”.
    M-a nemulţumit şi întristat pe de o parte fronda cetăţeanului care umilit, minţit şi desconsiderat de actuala guvernare nu a dorit să participe la festivitate, dar şi atitudinea camarazilor mei activi, blazaţi, îngrijoraţi de ziua de mâine, timoraţi şi stânjeniţi de compania unor oficialităţi pentru care nu nutresc decât dispreţ şi neîncredere, în cuvântul şi acţiunile lor.
      Ceremonia cu pricina mi-a lăsat impresia că a fost săvârşită din obligaţie şi “LA ORDIN” fără a avea nici încărcătura cuvenită de patriotism şi nici puterea de a transmite mesajul cuvenit, o adunare PESTRIŢĂ a unor funcţionari blazaţi care nu mai cred nici ei în ceea ce fac şi ceea ce reprezintă.
      Prin ceea ce au săvârşit ieri cei prezenţi în Piaţa Teatrului Naţional din Craiova de ZIUA DRAPELULUI am avut senzaţia că au omorât atât SIMBOLUL NAŢIONAL NUMIT DRAPEL cât şi spiritul său.
     Mediocritatea, superficialitatea şi lipsa de profesionalism au caracterizat festivitatea de ieri de la CRAIOVA şi pe protagoniştii ei, reuşind să ducă în derizoriu un simbol, pentru care unii înaintaşi şi-au dat chiar şi viaţa. La o asemenea activitate ARMATA MAI BINE LIPSEA…..

        “DACA DRAGOSTE NU E……

                              NIMIC NU E……”



       Cu mâhnire şi revoltă sufletească un militar care suferă când vede cum mor simbolurile neamului românesc.
 



 

PREŞEDINTELE SCMD FILIALA 1 CRAIOVA

Colonel (r.)

                   IOAN MIŞU NAON
 

P.S.

      Am avut totuşi o mare satisfacţie, care mi-a umplut sufletul de speranţă, când am văzut că BISERICILE DIN CENTRUL CRAIOVEI erau pline de oameni bătrâni, dar şi tineri. Mai avem încă o speranţă şi o redută spirituală BISERICA NEAMULUI, prin ea vom renaşte ca NEAM şi ne vom recâştiga ÎNCREDEREA în VIITOR.

Ziarul SCMD Filiala 1 Craiova nr. 3




Biroul Operativ al Filialei 1 Craiova

Poliţia lui Pristanda


Poliţia lui Pristanda
de Iancu Bata





       Pe vremea lui Pristanda şi a lui Conu’Fănică, legile în vigoare la acea dată consacrau instituţiei Poliţiei o funcţie comunală, adică locală în înţelesul zilelor noastre. După începutul de organizare a satelor şi oraşelor prin Regulamentul Organic (1831), întărite prin reforma lui Barbu Ştirbei din 1851 şi mai târziu prin Legea Consiliilor săteşti din 1862, la 1 aprilie 1864 Legea pentru comunele rurale şi urbane aşeza administraţia noastră locală pe bazele descentralizării, principiu admis de Convenţia de la Paris din 1858.
    Fiecare comună rurală sau urbană (oraş sau municipiu în limbajul de azi) era condusă de un primar, ales de către alegători în comunele rurale sau numit de domn dintre primii trei consilieri cu cel mai mare număr de voturi, în cele urbane, care era singurul însărcinat cu administrarea localităţii, fiind, în acelaşi timp, şi delegat al administraţiei centrale, aflându-se sub autoritatea guvernului. Printre îndatoriri, primarul avea şi poliţia comunală (art.88), fiind însărcinat cu privegherea poliţiei, menţinerea ordinii publice, luarea tuturor măsurilor privitoare la buna stare şi liniştea locuitorilor. Printr-o modificare a legii din 1882, Regele avea dreptul ca în oraşele cu un număr mare de locuitori să încredinţeze privegherea şi menţinerea ordinii publice unui funcţionar care în Bucureşti, iar mai târziu în Iaşi, Galaţi şi Craiova, poartă titlul de prefect de poliţie, iar în celelalte oraşe mari de cap ori comisar de poliţie.


 

Odată existau vizionari



      Prin modul de organizare şi subordonare, precum şi felul în care se asigura selecţia, recrutarea şi promovarea personalului poliţienesc, instituţia respectivă era puternic politizată şi profund coruptă, aspect redat magistral de Caragiale în a sa Scrisoare Pierdută, replica lui Pristanda “…Curat constituţional, da’ umflaţi-l!” constituind chintesenţa manierei în care poliţia vremii rezolva problemele mai delicate, să le spunem aşa, ale epocii respective.
   De aceea, sustragerea personalului poliţienesc oricărui amestec sau influenţă politică ori electorală a constituit o preocupare majoră a oamenilor politici cu vederi înaintate, a liderilor de opinie sau a altor reprezentanţi de marcă ai societăţii civile din acele timpuri.
     Criticând modul în care se făcea recrutarea personalului poliţienesc, Vasile Lascăr (1852-1907), ministru de interne în guvernul liberal al lui Dimitrie Sturdza, spunea în şedinţa Senatului din 5 ianuarie 1903: ” Să facem toate sacrificiile pentru a scoate poliţia din luptele politice, oricât de mari ar fi ele. Este o adevărată crimă de a dezarma ţara şi de a compromite siguranţa şi ordinea publică, numai să avem un număr mai mare de voturi.” 
     Trei săptămâni mai târziu, prezentând aceluiaşi for starea instituţiei, aprecia că “ poliţia se compune din oameni pe care partidele politice, neputând să-i căpătuiască altfel, îi bagă în serviciul poliţiei. Toţi aceşti agenţi poliţieneşti, cu oarecare excepţiuni, constituie o clientelă politică pe care partidul care vine la putere o azvârle afară, iar când cade partidul, celălalt o pune la loc.”
      Pentru cei care nu au studiat istoria poliţiei, precizez că în epocă sunt cunoscute cazuri în care întreg personalul unor organe orăşeneşti de poliţie, de la şef până la ultimul agent, a fost disponibilizat şi înlocuit cu clientela politică, rudele şi prietenii celor proaspăt instalaţi la putere după câştigarea alegerilor.
     Peste încă o lună, la 21 februarie 1903, adresându-se de această dată Camerei deputaţilor, Vasile Lascăr reitera, apreciind că poliţia nu era altceva decât “o asociaţie de agenţi electorali, supuşi tuturor fluctuaţiunilor politice, inculţi, nărăviţi în rele şi incapabili.”
     Demersurile sale, sprijinite de curentul de opinie creat în epocă, au convins forurile legiuitoare să adopte în 1903 Legea pentru desfiinţarea poliţiilor comunale din ţară şi Legea pentru reforma poliţiei generale a statului, prima lege organică de poliţie care încerca să pună bazele unei instituţii moderne, asigurând stabilitatea funcţiilor poliţieneşti şi interzicând formal amestecul poliţiei în orice chestiune cu caracter politic.



Gardienii, poliţişti cu patalama



          Acum, la mai bine de un secol de la adoptarea legii, am ferma convingere că politicieni din arcul guvernamental şi nu numai, cărora nu le convine o poliţie puternică şi stabilă, căci le poate stopa, împiedica sau măcar stânjeni afacerile oneroase cu bani publici, încearcă să readucă vechea stare de lucruri prin destatalizarea, cel puţin în parte, a poliţiei naţionale, destructurarea şi slăbirea sa, infiltrarea masivă a unor oameni aserviţi, reducerea efectivelor şi transferarea de atribuţii spre poliţia locală astfel încât, vrând - nevrând, să avem din nou o poliţie ca a lui Pristanda, care să facă sluj în faţa conului Fănică şi a coanei Joiţica, executându-i cu supuşenie, întocmai şi la timp dispoziţiile, oricare vor fi fiind acestea, nu ca ghiolbanii care-şi aruncă chipiurile pe la porţile înaltelor curţi şi strigă vorbe de ocară, somându-i cu neruşinare să iasă afară din instituţiile puterii pe cei care le dau o pită de mâncat.
      Ipoteza mea a confirmat-o, nu mai departe decât săptămâna trecută, Sulfina Barbu, membru marcant al partidului aflat la putere, parlamentar, preşedinte al Comisiei pentru administraţie publică din Camera Deputaţilor şi preşedinte al Organizaţiei de Femei a Partidului Democrat-Liberal,care a afirmat tranşant, în cadrul unor emisiuni tv în care se dezbăteau aspecte legate de disponibilizarea a mii de oameni din Poliţia naţională, difuzate la ore de maximă audienţă, că nu este nici o problemă, siguranţa cetăţeanului nu este ameninţată în nici un fel, întrucât există o strategie coerentă, mai întâi a fost adoptată Legea Poliţiei Locale, a fost creată această instituţie, şi i s-au dat prin lege atribuţii care erau până acum de competenţa poliţiei naţionale. Deci ceea ce credeam că sunt doar neajunsuri şi disfuncţionalităţi inerente unei perioade de tranziţie care pare să se întindă până la calendele greceşti au la bază un plan bine pus la punct, o strategie care, ca orice strategie, urmăreşte obţinerea unui anumit rezultat. Aşa că să stăm liniştiţi, Poliţia Locală, fosta Poliţie Comunitară, fost Corp al Gardienilor Publici, unde ca să lucrezi nu-ţi trebuia nici măcar diploma de bacalaureat, nici măcar prima treaptă de liceu, fiind suficientă absolvirea ciclului gimnazial de opt clase, veghează şi lucrează pentru noi.
 
De ce nu transferul?



     Nu ştiu cât de normal şi de profesionist este să pui carul înaintea boilor, disponibilizând mii de oameni care, cel puţin teoretic, au urmat o formă de pregătire postliceală de minimum doi ani (agenţii) sau un institut de învăţământ superior de lungă durată (ofiţerii), într-un sistem instituţionalizat şi coerent de pregătire în domeniul ordinii publice şi al dreptului, apoi au efectuat stagii de practică şi s-au format în primii ani de activitate beneficiind de experienţă şi sprijinul unor poliţişti cu ani îndelungaţi de carieră în spate, bazându-te ca atribuţiile acestora vor fi preluate de poliţişti locali, fără altă pregătire poliţienească decât ucenicia la locul de muncă pe lângă cinci-şase poliţişti pensionari, care nu erau alături de ei în stradă ci prin birouri, ocupând funcţii de conducere, la care se adaugă deprinderile dobândite în unele acţiuni comune la care au participat împreună cu agenţi din poliţia naţională.
     Dacă actuala guvernare urmărea reducerea efectivelor poliţiei naţionale concomitent cu întărirea celei locale, nu ar fi fost mai bine să transfere efectivele care nu-şi mai găseau locul în noua schemă a Poliţiei Române în structurile Poliţiei locale şi apoi să completeze doar eventualele locuri rămase libere? Sau aşa nu se putea angaja clientela fidelă care să răspundă apoi imperativelor potentaţilor locali?
      Oricum ar fi fost însă, mai bine sau mai rău, dacă ne gândim la neajunsurile din pregătirea şi activitatea efectivelor noii poliţii locale, la care adăugăm şi racilele poliţiei naţionale, pe care sper să le dezvolt într-un viitor articol, cred că ne îndreptăm în paşii vii de marş spre o nouă poliţie a lui Pristanda!

























marți, 21 iunie 2011

Frauda ridicată la rang de lege

Fraudă în Parlament. 
Ordonanța privind pensiile militarilor, adoptată fraudulos



       Ordonanța privind recalcularea pensiilor militarilor a fost adoptată marți de plenul Camerei într-un mod fraudulos, cel puțin cinci deputați ai PDL votând la două cartele. Oficial, legea de adoptare a ordonanței a obținut 168 de voturi, cu unul peste minimul necesar pentru trecerea unei legi organice. În realitate, Puterea a avut în sala de plen maximum 163 de parlamentari.
        Seria fraudării voturilor în Camera Deputaților continuă. Culmea, vorbim acum tot despre o lege care se referă la pensii, așa cum s-a întâmplat și la celebrul deja vot de anul trecut, când Roberta Anastase a declarat adoptată legea privind sistemul unitar de pensii când în sala de plen nu se aflau mai mult de 90 de parlamentari.De această dată fraudarea s-a făcut în cazul legii de adoptare a ordonanței privind recalcularea pensiilor militarilor. Pentru ca legea să treacă, fiind organică, era nevoie de 167 de voturi, însă Puterea nu a avut în sală mai mult de 163 de deputați.Soluția PDL a fost ca unii deputați democrat-liberali să voteze la două cartele, pentru ca în final să iasă numărul necesar de voturi. Cel puțin cinci deputați au fost văzuți votând astfel, deși e la fel de probabil ca numărul lor să fie mai mare.
        Trei dintre acești deputați au fost filmați în timp ce votau la două cartele. Și în condițiile în care numai aceștia ar fi votat în mod fraudulos, legea de aprobare a ordonanței ar fi obținut, în mod real, cu trei voturi mai puțin, insuficient ca să treacă de Camera Deputaților.






        ATENŢIE! SUNT 3 DEPUTAŢI PD-L CARE VOTEAZĂ LA 2 CARTELE, NU 2! URMĂRIŢI ATENT PE CEL CARE ESTE ÎN SPATELE LUI LIGA , CARE ESTE CU TOTUL ALTĂ PERSOANĂ DECÎT CEL DE-AL DOILEA PREZENTAT DE IMPACTNEWS CĂ VOTEAZĂ LA 2 CARTELE! HOŢII TOT HOŢI, DE CHESTIA ASTA PORTOCALII NU SE POT DEZBĂRA!



http://www.impactnews.ro/Politic/EXCLUSIV-Ordonan%C8%9Ba-privind-pensiile-militarilor,-adoptat%C4%83-fraudulos-54342



Biroul Operativ al Filialei 1 Craiova

Control Oftalmologic

Pe data de 28 şi 29.06.2011 la Sediul Filialei SCMD Craiova, se va putea face un control oftalmologic gratuit pentru membrii de sindicat si familiile lor între orele 12.00 -14.00.



Biroul Operativ al Filialei 1 Craiova

vineri, 17 iunie 2011

“IZBÂNDA” LUI OPREA SAU CRONICA UNUI MINISTRU MULŢUMIT


“IZBÂNDA” LUI OPREA

SAU

CRONICA UNUI MINISTRU MULŢUMIT







      Ce nu poate să spună cu adevărat domnul ministru OPREA, este cum poţi să fii în acelaşi timp şi POPĂ şi HOŢ, fapt reuşit de domina să în “lupta” dusă în campania de transformare a “PENSIILOR NESIMŢITE” în pensii “ŞI MAI NESIMŢITE”,care afectează bugetul secătuit al statului cu peste 80 milioane euro faţă de suma iniţială.
      În zbaterile şi “răzbaterile” sale pentru binele camarazilor săi, domnul Oprea încearcă să împace “atât capra cât şi varza” , comportamentul şi discursul său fiind mai degrabă PERFID decât DIPLOMATIC, aşa cum încearcă unii acoliţi să-l justifice.
      În realizările “onorabilul domn ministru” face un joc la două capete, încercând pe de o parte să-şi mulţumească stăpânul, iar pe de altă parte să-şi prostească “CAMARAZII”, miza fiind una pur electorală de atragere a voturilor celor mulţi – “talpa armatei” cărora pensiile le-au crescut în baza contributivităţii.
       Prestaţia domnului Oprea în fruntea Ministerului Apărării Naţionale este asemenea cu cea a unui ARENDAŞ, care îşi păcăleşte atât “STĂPÂNUL”, cât şi “SLUGILE”, lăsându-le ambilor impresia că le reprezintă interesele, în realitate el “trăgând spuza pe turta sa”. Speculând cu abilitate campania tăierii “PENSIILOR NESIMTITE”, arendaşul de la apărare nu a pierdut ocazia de a poza în “SALVATORUL” pensiilor militare, omul care apăra ONOAREA şi DEMNITATEA militarilor în rezerva.
      Prin formule de calcul contrare reglementarilor legale, prin artificii şi introducerea unor sporuri salariale care prin lege nu să iau în calcul la stabilirea pensiei, domnul Oprea a reuşit să crească unele pensii pe moment, nespunându-le celor în cauza ce au pierdut de fapt şi ce urmează să li se întâmple.
      Stăpânind foarte bine arta manipulării şi dezinformării, domnul Oprea a rostit un discurs TRIUMFALIST intr-un stil bombastic şi demagog, folosind un limbaj de lemn, specific propagandei comuniste. Domnia să ne-a anunţat rezultatul remarcabil al REVIZUIRII PENSILOR MILITARE, prin care 90.2 % dintre acestea au crescut, fapt care îi dă satisfacţie şi mulţumire. Distinsul orator Dâmboviţean, artizanul şi semnatarul de ieri al Legii 119/2010, HG 735/2010, precum şi al Ordinului ministrului M101/2010 prin care NE UMILEA ŞI NE OBLIGA SĂ RENUNŢĂM LA PENSIA MILITARĂ DE STAT ŞI LA STATULUL DE MILITAR, vine azi în faţa noastră cu un tupeu greu de imaginat şi ne prezintă TRAGEDIA UNEI CATEGORII SOCIO-PROFESIONALE, ca pe o mare realizare. Ba mai mult, în neruşinarea care îl caracterizează ne consideră “CAMARAZII” săi.
      Camaraderia, prietenia pe înţelesul tuturor se bazează pe respect reciproc, pe împărtăşirea aceloraşi valori morale şi etice, pe încredere, sinceritate şi onoare şi nu pe declaraţii sforăitoare şi promisiuni fără acoperire.
      Oare ce avem noi militarii de carieră (fie ea şi incompletă) în comun cu ex maiorul de intendenţă de ieri şi generalul de justiţie de azi GABRIEL OPREA, care se erijează în “salvatorul” onoarei militare? Ce interese ne unesc? Ce valori morale împărtăşim ? NIMIC DIN TOATE ACESTEA NU NE UNESC, nici măcar perioada REVOLUŢIEI DIN DECEMBRIE 1989, când locotenentul de atunci, neînţelegând că de altfel ca şi acum ROSTUL VREMURILOR ŞI MERSUL ISTORIEI – a păzit-o cu mult exces de zel pe “infractoarea Doinea Cornea” care vezi Doamne dorea să “fure revoluţia română”.
     Dar să revenim la discursul electoral al domnului Oprea prin care doreşte să-i atragă de partea sa pe “cei mulţi” cărora li s-au mărit pensiile.
     Ce nu le spune, domnul ministru acestor colegi este că datorită şi din cauza aplicării prevederilor Legii 119/2010 şi a OUG nr. 1/2011, ei nu mai beneficiază de PENSIE MILITARĂ DE STAT, plătită din bugetul statului, ci ei au devenit pensionari civili cu pensie plătită din bugetul asigurărilor sociale, adică tocmai din acel buget constituit din CONTRIBUŢIA CETĂŢENILOR ROMÂNI, care nu mai este sustenabil (adică nu mai are fonduri).
     Nu le mai spune “colegul nostru” Oprea colegilor mulţumiţi de noul cuantum al pensiei, că de mâine pensia lor nu se mai actualizează funcţie de creşterile salariale ale militarilor activi, ci funcţie de valoarea punctului de pensie care SE ACTUALIZEAZĂ ŞI STABILEŞTE la începutul fiecărui an bugetar în raport de situaţia economică a ţării, în procent faţă de salariul mediu. Adică pensia noastră devine variabilă putând fi mărită sau micşorată după cum analizează şi stabilesc stăpânii de la putere.
      Dacă azi punctul de pensie este de 732 lei, din estimările specialiştilor se pare că anul acesta poate deveni 590 lei, atât are ţara, atât va da.
      Şi mai uită domnul Oprea să le spună camarazilor lui mai vârstnici că în curând SOLDELE MILITARILOR ACTIVI VOR CRESTE SUBSTANŢIAL (aşa cum este normal) , iar dacă Legea 164/2001 nu ar fi fost abrogată pensiile lor ar fi crescut cu mult mai mult decât acum când creşterea nu acoperă nici măcar inflaţia pentru cei mai mulţi.
      Sub tăcere, trece domnul general de justiţie şi faptul că REVIZUIREA PENSIILOR ÎN BAZA LEGII 119/2010, retroactiv este un abuz, o încălcare a prevederilor Constituţiei României (art.15, alineat 2) şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
     Cu abilitate ascunde domnul ministru ADEVĂRATA MOTIVAŢIE ŞI SCOPUL REVIZUIRII PENSIILOR MILITARE, şi anume faptul că prin declanşarea campaniei “PENSII NESIMŢITE” s-a dorit de fapt amputarea tuturor pensiilor militare şi realizarea unei economii la bugetul statului de 50 milioane de euro, fapt declarat public de domnul prim-ministru BOC. Speriaţi de reacţia fermă a militarilor rezervişti, membrii SCMD din ianuarie 2011, dar şi de unele hotărâri pronunţate de unele instanţe judecătoreşti, guvernanţii portocalii şi strategul militar Oprea si-au schimbat planurile de campanie, punând la cale “MAREA MANIPULARE” de revizuire a pensiilor conform cu OUG 1/2011.
       Fără a renunţa la obiectivul politic asumat de desfiinţare a pensiilor militare de stat şi decuplarea pensionarilor militari de creşterile soldelor militarilor activi, domnul Oprea şi specialistul UNPR Marian Sîrbu au născocit formula magică de calcul a punctajului pentru militari în care intră toate sporurile salariale realizate, iar perioada minimă de contribuţie a fost stabilită în mod arbitrar la 20 de ani şi nu la 30 de ani aşa cum era şi în Legea 19/2000 şi în Legea 263/2010.
       Prin această metodă abilă şi perfidă au reuşit să crească pensiile militare cu sume nesemnificative pentru cei mai mulţi şi cu sume exorbitante pentru CLIENTELA CU EPOLEŢI, afiliată politic la UNPR, bulversând scara valorilor şi ierarhia militară, învrăjbind între ele corpul subofiţerilor şi cel al ofiţerilor.
      Ce nu spun distinşii “artizani” ai revizuirii pensiilor militare, este că de fapt această creştere artificială nu are o susţinere legală ea fiind DISCRIMINATORIE faţă de pensionarii din viaţa civilă şi chiar faţă de militarii care se pensionează în baza Legii 263/2010, ea putând fii oricând anulată cu ocazia unei noi REVIZUIRI, precedentul fiind de acum creat. Meditaţi, analizaţi şi trageţi dragi colegi singuri concluziile…. viitorul este sumbru şi ne aparţine.
        Faţă de aceste aspecte societatea civilă a început deja să reacţioneze opiniile enunţate pe acest subiect fiind pertinente şi cu mare impact la public. Comportamentul lui Oprea a fost, este şi va fi unul politic fără nici o legătură cu cauza şi interesul militarilor fie ei activi sau în rezervă.
       Personajul de la apărare care confundă INTERESUL NAŢIONAL CU INTERESUL DE PARTID sau cel personal nu şi-a dorit nici o clipă să crească pensiile militare, ci dimpotrivă să le ciuntească şi să le desfiinţeze, lucru pe care la şi reuşit.
       Dacă ar fi fost onest cu sine şi cu militarii acestei ţări, nu ar fi acceptat desfiinţarea pensiilor militare de stat, ar fi militat pentru un capitol separat în cadrul Legii 263/2010, în care chiar dacă o componentă a pensiei revizuite era CONTRIBUTIVITATEA LA BUGETUL DE STAT funcţie de solde şi timpul lucrat, o altă componentă de bază, care ne aşeza pe scara ierarhică militară dar şi a valorilor, ar fi fost componenta COMPENSĂRII PRIVAŢIUNILOR, LIMITĂRILOR ŞI INTERDICŢIILOR care le-am avut fiecare, funcţie de gradul şi pregătirea acumulată, în baza cărora am fost plasaţi în diferite funcţii şi demnităţi militare.
       Un asemenea război s-a dovedit a fi prea mare pentru “ex maiorul” de intendenţă GABRIEL OPREA care într-o perioadă neagră din istoria acestei ţări a ajuns să fie MINISTRUL APĂRĂRII.
       Păcat că şi-a irosit şansa, dar mai păcat este că ce a reuşit el şi gaşca lui NU AU REUŞIT NICI COMUNIŞTII timp de mai bine de cincizeci de ani.
       Cu speranţa că TIMPUL va rezolva anomalia lui Oprea vă salut şi vă rog să nu disperaţi, pentru că nimic din ceea ce este făcut fără voia lui Dumnezeu nu poate fi veşnic.


Cu respect,
PREŞEDINTELE FILIALEI 1 CRAIOVA

Col.(r.)
          IOAN MIŞU NAON

Diplomaţia Poliţmaistrului

 

Diplomaţia Poliţmaistrului

de Iancu BÂŢĂ

 
       Într-un articol mai vechi (“Motivaţiile unor “aroganţe”), prezentam starea mea de nemulţumire generată de lipsa de implicare a dinozaurilor din conducerea filialei judeţene a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Ministerul Administraţiei şi Internelor, în problema recalculării pensiilor militare şi în rezolvarea altor probleme ale membrilor organizaţiei. Îi numeam dinozauri pentru că erau aceleaşi personaje pe care le-am avut ca şefi încă de la repartizarea mea ca tânăr ofiţer de miliţie la Inspectoratul Judeţean Dolj al Ministerului de Interne, la finele celui de-al şaptelea deceniu al secolului trecut, care mi-au marcat existenţa şi în cei zece ani în care am purtat uniforma gri-bleu, eleganţa de altfel şi din camgarn de calitate (nu ca acum) a Miliţiei ceauşiste, mi-au influenţat cariera dintr-un plan mai estompat, în aparenţă, şi în cele două decenii ale aşa-zisei noastre democraţii şi o să-mi bântuie, după cât se pare, şi anii de pensie, dacă un asteroid sau ceva asemănător nu o să ne şteargă de pe aceste meleaguri pe noi sau mentalităţile tributare unei epoci revolute, aşa cum mulţi o dorim sau o sperăm măcar.
        Precizez pentru cei care nu au citit articolul că solicitasem fostului preşedinte al filialei judeţene, înainte de emiterea Hotărârii nr. 735/2010 privind recalcularea pensiilor militare, să reacţionăm cumva, să iniţiem nişte demersuri prin care să informăm opinia publică şi parlamentarii de Dolj că lucrurile nu sunt aşa cum le prezentau Boc şi vuvuzelele sale portocalii (de’alde Gelu Vişan, Tălmăcean, Popoviciu şi alţi eiusdem farinae), că pensiile noastre nu sunt aşa nesimţite cum ziceau ei (fără a se raporta nici un moment la sumele încasate de ei şi acoliţii lor din bani publici), ci doar decente, şi asta nu chiar în toate cazurile ci doar ale unora care avuseseră responsabilităţi deosebite; că nu este adevărat faptul că nu ni s-au reţinut contribuţii din salarii pentru pensiile ce urmau să le primim cândva cei mulţi-puţini care nu vor fi răpuşi de stres, boli profesionale sau vreo pălitură cu cărămida în cap, cum păţiseră Mihuţ şi alţi câţiva, ale căror nume sunt gravate pe piatra de la poarta instituţiei de pe Amaradia, şi altele asemenea. Preşedintele filialei nu a fost de acord, motivând că nu este momentul, că nu este indicat să ieşim chiar noi în faţă. Aveam să aflu apoi că, de fapt, preşedintele nostru era mulţumit de recalculare şi de-abia o aştepta, crezând că lui şi celor asemenea lui, care ne fuseseră şefi pe timpul împuşcatului şi ani mulţi după aceea, când beneficiaseră de salarii şi prime barosane, o să primească pensii proporţionale cu acele venituri. Aşa că de ce să tulbure ei apele?


Umilinţă „în rezervă”


            La un moment dat, sub presiunea celor de jos a avut totuşi o tentativă timidă de a interveni, solicitând prefectului Georgescu, prezent la o şedinţă de bilanţ a activităţii cadrelor inspectoratului, să apere drepturile câştigate ale rezerviştilor militari. Tentativa compromisă, însă, de jenantele-i lamentări de după şedinţă. Întâmplător sau nu, dar mai degrabă presat de probleme urgente, prefectul nu a participat la protocolul de după bilanţ, plecând imediat după speechul preşedintelui nostru. Să fi văzut apoi cum ditamai generalul de poliţie se dă de ceasul morţii că „dacă s-o fi supărat prefectul, dacă l-o fi deranjat ceea ce i-am spus despre pensii; dacă s-o fi supărat inspectorul şef???!!!...” Reflexe adânc înrădăcinate în subconştient de pe vremea când lua instinctiv poziţia de drepţi, recunoscând la telefon vocea primului-secretar de la judeţeana de partid, ieşiseră, spontan, la iveală!
           La o altă şedinţă, la care participa un general de la Bucureşti, reprezentantul forului central al Asociaţiei, un coleg a solicitat efectuarea unor demersuri pe lângă conducerea ministerului în vederea alocării fondurilor necesare reţetelor medicale compensate care nu mai fuseseră decontate de aproape doi ani de zile. Generalul a răspuns doct că „asta nu este o problemă în care să se implice asociaţia”.


Schimbare de gardă în asociaţie

 
            Lămurit pe deplin, convins acum ca reprezentanţii aleşi în comitetul filialei noastre nu fac altceva în afară de a încasa cotizaţiile plătite de membri, a juca şah în biroul pus la dispoziţie de comanda inspectoratului şi de a organiza sindrofii pentru a-şi serba reciproc zilele onomastice şi de naştere, m-am retras efectiv din asociaţie, nemaicălcând pragul acesteia şi încetând plata cotizaţiei, modică de altfel. în compensaţie m-am înscris în Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere, care văzusem că luptă efectiv pentru drepturile membrilor săi, pe căi legale bineînţeles, liderii acestuia participând la dezbateri publice, iniţiind procese în justiţie ba chiar organizând manifestări în stradă.
            Timpul a trecut, iar acum ceva vreme, nu prea demult însă, la filiala judeţeană a asociaţiei rezerviştilor din M.A.I. au avut loc alegeri pentru desemnarea unei noi conduceri. Nu am participat la adunarea generală, considerând că nu mai am acest drept întrucât nu mai plătisem cotizaţia. M-am interesat totuşi de rezultatul alegerilor, cele aflate dezamăgindu-mă cumva, întrucât marea majoritate a membrilor vechiului comitet se regăseau şi în noua structură de conducere. Am sperat totuşi că poate lucrurile au să se schimbe, fiind ales preşedinte un fost colonel de poliţie pe care-l admiram pentru profesionalismul, spiritul organizatoric şi eleganţa pe care le manifestase din plin în perioada în care s-a numărat printre cei care făceau legea în poliţia doljeană. De aceea, m-am simţit flatat când, zilele trecute, m-a invitat la o discuţie şi a avut eleganţa şi răbdarea să se intereseze de nemulţumirile mele care, precizez, vizau doar activitatea organizaţiei, pentru că pe mine, personal, nu m-a supărase nimeni cu nimic. I-am împărtăşit şi câteva din ideile mele referitoare la posibilităţile de dezvoltare şi diversificare a activităţilor filialei şi, după ce m-a ascultat, a avut amabilitatea să mă invite la festivitatea de aniversare a douăzeci de ani de la înfiinţarea asociaţiei.


Diplomaţia pe înţelesul (interesul) unora

 
            Am dat curs invitaţiei şi am participat la şedinţa aniversară care s-a desfăşurat luni, 6 iunie, în amfiteatrul de la sediul inspectoratului într-un cadru extrem de restrâns, date fiind condiţiile obiective în care a avut loc, respectiv atmosfera generală şi starea negativă de spirit din rândul efectivelor poliţiei, cauzate de neputinţa guvernului portocaliu de a asigura plata integrală a drepturilor băneşti şi de perspectivă apropiată a reducerilor de personal. Au fost prezenţi doar membrii comitetului filialei, câţiva rezervişti care au îndeplinit funcţii de răspundere în perioada carierei şi trei-patru ofiţeri din staff-ul inspectoratului. Deşi auzisem că se conta şi pe participarea prefectului de Dolj, acesta nu a îndrăznit sau nu a dorit să pună piciorul în curtea Poliţiei judeţene. Nu că i s-ar fi putut întâmpla ceva, Doamne fereşte, dar nu cred că ar fi riscat ca vreun răcan indisciplinat să-i pună vreo întrebare incomodă! Poate o veni cu altă ocazie, când la vară o să fie cald şi toată lumea mulţumită!
          La festivitate, după speechiurile de rigoare s-au acordat bineînţeles diverse diplome, că să fie fix ca în poezia lui Modest Moraru, “De-a poliţiştii şi de-a hoţii”. Spre marea mea surprindere, una din diplome i-a fost acordată, în lipsă, domnului prefect. La terminarea şedinţei, l-am întrebat pe unul dintre membrii comitetului, care se ocupase de partea organizatorică, cum o să facă cu diploma acordată prefectului, acesta răspunzându-mi senin că o să i-o ducă personal domnul preşedinte al filialei, colonelul mult admirat, cândva, de subsemnatul. L-am întrebat dacă chiar era cazul să i se acorde o diplomă reprezentantului unui guvern care nu numai că ne-a tăiat substanţial pensiile, lucru cu care poate ne-am fi împăcat, ţinând cont că nu numai pensiile suferiseră amputări, ci şi salariile celor activi. Cu condiţia însă să se procedeze cu decenţă. Or, timp de aproape un an de zile, atât prin vocea premierului însuşi, precum şi prin vuvuzelele sale, am fost jigniţi şi umiliţi, făcuţi în fel şi chip pensionari cu pensii nesimţite, s-a incitat populaţia împotriva noastră, minţindu-se cu neruşinare că noi nu am contribuit la fondul de pensii, s-au întărâtat subofiţerii împotriva ofiţerilor, ofiţerii împotriva generalilor, românii împotriva românilor, iar acum, când văd că nu le-a ieşit pasienţa, întrucât, chiar recalculate în baza algoritmului stabilit de specialiştii portocalii, în loc să scadă cum au dorit, pensiile multora cresc, se laudă cu un tupeu fantastic că asta au urmărit, mărirea pensiilor militarilor.
            La care, distinsul meu coleg şi prieten mi-a răspuns că aici e o chestie mai fină, de diplomaţie, pe care eu nu o pricep.
           E adevărat, nu mă prea pricep la diplomaţie, dar după acest gest, spre profunda mea dezamăgire, am început să înţeleg că între statura morală a distinsului proaspăt preşedinte, ale cărui profesionalism şi eleganţa le-am admirat cândva, şi înălţimea domniei-sale, este un raport direct proporţional. Ca şi în cazul domnului prim-ministru Boc. Iar zvonul potrivit căruia domnul colonel Paul Turturică, fiindcă despre domnia-sa este vorba, a depus o adeziune de înscriere în U.N.P.R., uniune căreia în popor i se spune intr-un fel pe care nu-l pot reproduce aici, capătă conotaţii mult mai profunde.


marți, 14 iunie 2011

ANUNŢ IMPORTANT

 

        PENTRU CONTESTAREA ÎN INSTANŢĂ A DECIZIILOR DE REVIZUIRE EMISE ÎN BAZA OUG 1/2011 CEI INTERESAŢI SUNT RUGAŢI SĂ CONTACTEZE SECRETARIATUL SCMD PENTRU INFORMAŢII DETALIATE.


Documente necesare pentru dosar:

În copie în 3 exemplare – certificate pentru conformitate:
• C.I. (B.I.);
• Decizia de revizuire în baza OUG 1/2011;
• Contestaţie la decizia de revizuire;
• Decizia de pensionare în baza L.164/2001 (L.179/2004 ptr. M.I.);
• 3 dosare plic;
• Onorariu avocat – 62 lei :
- 50 lei onorariu;
- 12 lei T.V.A.;

Onorariul va fi depus în:

Contul Societăţii de avocatură “OANCEA, RĂDULEŢU, GHERGHE” deschis la Banca PIRAEUS BANK – SUCURSALA 5 CRAIOVIŢA, CRAIOVA;
IBAN: RO60 PIRB 1704 7292 0700 1000;
 
Pe dosare se vor trece următoarele date:
Exemplar nr……
Casa sectorială de Pensii a ………………
Numele şi prenumele
Adresa
Nr. de telefon – de preferat COSMOTE sau RDS
CNP _______________________
Adresa de email (unde este cazul)



Biroul Operativ al Filialei 1 Craiova

joi, 9 iunie 2011

Adunarea Generala 02.06.2011






























Biroul Operativ al Filialei 1 Craiova

“NU MOR CAII CAND VOR CAINII”





         Într-o Românie asediată de mediocritate, impostură, hoţie şi interese meschine ale unor forţe ostile INTERESULUI NAŢIONAL, nimic nu este INUTIL dacă are drept scop revenirea la normalitate şi întoarcerea pe cale europeană a democraţiei şi libertăţii.
         Când este vorba despre consolidarea OPOZIŢIEI într-o ţară în care domneşte învrăjbirea şi dezbinarea, nimic nu este prea mult sau prea greu şi cu atât mai mult o acţiune de acest gen nu poate fi catalogată că fiind INUTILĂ.
       Acţiunea de la Craiova desfăşurată în ZIUA SFÂNTĂ A ÎNĂLŢĂRII în care sunt pomeniţi toţi eroii neamului, poate fi considerată un început al unei ample acţiuni de coagulare şi unire, în jurul OPOZIŢIEI, a tuturor forţelor pozitive din societatea românească capabile şi dornice să producă MAREA SCHIMBARE. Este începutul realizării OPOZIŢIEI UNITE, într-o ţară măcinată de sărăcie, deznădejde, ură şi discordie între toţi şi între toate câte există.
       A rămâne în afara acestei construcţii a speranţei, a te izola de aceia care reprezintă ultima speranţă, a fi sceptic şi neîncrezător, înseamnă să te autocondamni la toate relele care există şi care vor urma.

       A te situa astăzi în afara CURENTULUI SOCIETĂŢII, a deveni ”avocatul diavolului” încercind să joci rolul ECHIDISTANTULUI ŞI IMPARŢIALULUI, explicând şi propovăduind ceea ce nici tu nu inţelegi, este un act de TRĂDARE prin care te discreditezi şi te dezici de chiar existenţa ta de până acum, de trecutul tău care dacă nu a fost “GLORIOS” poate nu a fost întotdeauna “TICĂLOS”.



         Activitatea desfăşurată joi, 02.06.2011, la Filiala 1 Craiova, începută cu şedinţa de lucru, de la sediul filialei, la care au participat preşedinţii de filiale din judeţele vecine precum şi distinşii noştri invitaţi din conducerea SCMD, precum şi doamna IRINA CRISTIANA ANGHEL şi Dl. Gral. CORNELIU DOBRIŢOIU, continuate cu momentul emoţionant al depunerii unei coroane de flori, la statuia lui TUDOR VLADIMIRESCU, din incinta FACULTĂŢII DE AGRONOMIE, şi apoi cu ADUNAREA GENERALĂ, la care au participat distinse personalităţi ale vietii politice, VICEPREŞEDINŢI DE PARTIDE, PREŞEDINŢI DE PARTIDE, DE LA NIVEL JUDEŢEAN ŞI MUNICIPAL, senatori şi deputaţi şi nu în ultimul rând peste 150 de colegi sindicalişti, NU TREBUIA BOICOTATĂ ŞI SABOTATĂ, prin gestul celor ”TREI GICĂ CONTRA”.
        Ignoranţa şi poate chiar reaua credinţă a celor trei, a creat un moment penibil, depăşit prin atitudinea fermă a participanţilor care i-a sancţionat poate mult, prea dur. Păcat că cei trei colegi ai noştri nu au înţeles demersul acţiunii noastre şi mai ales efectele pe termen lung în interesul personal al membrilor de sindicat şi al societăţii în ansamblul ei.
        Efectul la ţintă al gestului lor iresponsabil, de oameni frustaţi şi manipulaţi (poate chiar şantajaţi) a fost fără rezonanţă, pentru că deşi distinşii noştri invitaţi au părăsit sala lăsindu-ne cu ”bucătăria noastră internă” - PROTOCOLUL CU USL la nivel local şi central se va semna spre disperarea tuturor acelora care joacă rolul de “COZI DE TOPOR”.
         Acestor frustaţi nemultumiţi de ceea ce au reprezentat ei în cariera militară şi ceea ce sunt astăzi ca simpli “BENEFICIARI”, cu pensie mărită sau micşorată, veniţi în sindicat pentru a-l distruge din interior le spun doar atât:

“E uşor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune,
Să înşiri cuvinte goale ce din coardă au să sune.”



Cu dezamăgire, dar mai încrezator în forţa SCMD,



PREŞEDINTELE FILIALEI 1 CRAIOVA

Col.(r.) Ec.

IOAN MIŞU NAON