Impresii de la Paradă
de Iancu Bâţă
Nu ştiu dacă participarea generoasă a publicului larg la ceremoniile organizate de autorităţi pentru sărbătorirea Zilei Naţionale, de trei ori mai numeros decât în anii precedenţi, după cum relatează oficiosul puterii, s-a datorat timpului frumos, anunţării în prealabil a marii pomeni naţionale, cu fasole, cârnaţi, sarmale, vin şi ţuică fiartă, pe care amărâţii acestei naţii rar şi le mai pot pune pe masă, sau ordinului primit de cadrele militare să fie prezente, în civil, însoţite de membrii familiei.
Informaţia referitoare la misiunea militarilor activi de a se prezenta, în civil, pentru a face figuraţie, deoarece autorităţile aveau nevoie de public şi se temeau că nu va veni lumea la manifestaţie, a fost prezentată de Ovidiu Nahoi încă din seara zilei de 01 Decembrie, în jurnalul de la ora 23,00 al postului de televiziune Realitatea, iar ziarele de a doua zi au publicat dezvăluiri ale unor militari bucureşteni referitoare la întocmirea, în fiecare unitate militară, a unor liste cu cei care vor participa, ca spectatori, la parade şi la obligaţia de a aduce cu ei cât mai multe rude. Exact ca pe vremea lui Ceauşescu!
Pe de o parte, ca fost militar, ştiu că ordinul se execută nu se discută. Pe de altă parte, e greu de crezut că reevaluatul ministru al apărării nu ar acorda sprijinul necesar primarului unui mare municipiu, proaspăt racolat în partidul său, partid care are şi un vicepreşedinte naţional din Bănie. Dar, hai să admitem că nu ordinul lui Gabi Oprea şi nici fasolea şi sarmalele lui Solomon i-au scos în stradă pe craioveni de Ziua Naţională, ci patriotismul ce i-a caracterizat întotdeauna pe olteni.
Alte aspecte, de natură organizatorică, au fost însă cele care mi-au reţinut atenţia la ceremonialul public din Piaţa A.I.Cuza.
În primul rând, reprezentanţilor unor instituţii de stat din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, recte ai Brigăzii de infanterie Rovine, cea mai importantă structură militară din Oltenia, Inspectoratului Judeţean de Jandarmi, Inspectoratului Judeţean de Poliţie, Secţiei judeţene a S.R.I., Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă etc. nu li s-a mai acordat, ca altădată, onoarea de a depune, în mod individual, coroane de flori la statuia domnitorului Cuza, ci au fost înghesuiţi la grămadă, după o singură coroană, anunţată la microfon ca fiind din partea garnizoanei Craiova.
Să însemne asta că, datorită crizei, organizatorii au vrut să facă economii şi să achite doar o coroană în loc de 5 - 6 câte ar fi plătit dacă ar fi procedat conform protocolului anterior? S-au să însemne ca şefii acestor instituţii, care nu sunt numiţi pe plan local, nu mai sunt pe placul autorităţilor doljene, neexecutând întocmai şi la timp imperativele acestora? N-ar fi exclus, având în vedere că şeful inspectoratului judeţean de poliţie a fost destituit mai deunăzi, după un mai mult decât minuţios control ce a bulversat activitatea instituţiei de pe Amaradia timp de mai multe luni de zile, doar - doar i-or găsi vreo pisică moartă în fişet. Şi nu prea cred că i-au găsit, justiţia considerând neîntemeiată destituirea şi hotărând repunerea sa în funcţie.
În sprijinul acestei ipoteze ar sta şi faptul că lui Mateescu, şeful Poliţiei Locale, spre deosebire de cei arătaţi mai sus, i s-a acordat onoarea de a depune, în mod individual, o coroană în numele instituţiei pe care o reprezintă. Să fie Poliţia locală mai importantă decât instituţiile de stat menţionate, ori şeful său, numit pe plan local, e mult mai obedient decât cei numiţi de la Bucureşti?
Un alt aspect l-a constituit faptul că în ochii autorităţilor portocalii, chiar dacă sărbătoreau Ziua Unirii tuturor românilor, unii români sunt mai români decât alţii. Români verzi, adevăraţi! Pardon, portocalii, mai degrabă! Doar aşa se explică faptul că, deşi prin adresa nr.15002 din 28.11.2011 prefectul Nicolae Giugea a transmis Filialei 1 Craiova a Sindicatului Cadrelor Militare în Rezervă programul manifestărilor, comunicând şi două variante ale textului ce trebuia inscripţionat pe lenta coroanei de flori ce urma a fi depusă, până la urmă s-a răzgândit şi nu le-a mai permis rezerviştilor din această organizaţie, dintre care unii şi-au riscat viaţa în teatrele de operaţii, să-şi manifeste omagiul lor faţă de cei ce au realizat Marea Unire sau, prin jertfa lor de sânge, au făcut-o posibilă. Cum nu a permis nici delegaţiei Asociaţiei Studenţilor Timoceni, români din Banatul sârbesc, cărora, cu doar puţin timp în urmă, cu ipocrizia ce-l caracterizează, preşedintele Băsescu le vorbea de semnalul reîntregirii tuturor românilor. În schimb, onoarea de a depune o coroană a fost acordată delegaţiei Partidei Rromilor din Europa, probabil în semn de recunoştinţă pentru modul profesionist în care membrii de rând ai etniei promovează imaginea României în ţările occidentale, reliefat de salutul specific românesc şi alte chestiuni de acelaşi gen, prezentate pe larg în emisiunile televiziunii din Hexagon şi nu numai.
Ultimul aspect la care mă voi referi este o ipostaza specifică doar Craiovei, pentru că, deşi am urmărit la televizor şi ieri şi cu alte ocazii imagini de la ceremonialul depunerii de coroane organizat în alte mari municipii, numai aici am văzut aşa ceva. Prin anii ’70, când uzina din Craiova începuse să producă autoturisme, în ţară circula un banc precum că Oltcitul are toate scaunele în faţă, pe un singur rând. Pasămite oltenii erau atât de aroganţi şi orgolioşi, încât nici unul nu accepta să stea în spate. Şi, după ceea ce am văzut, cred că autorul anonim al bancului avea perfectă dreptate. Pentru că şi ieri, şi în alte ocazii de după 1989, ceremonialul depunerii de coroane în Craiova, cu greu mai poate fi denumit, pentru spectatori, ceremonial, ci doar un prilej de amuzament, ca să mă exprim cu blândeţe. Mai exact, deşi regulile de protocol instituie însoţirea coroanei de reprezentantul legal al instituţiei sau organizaţiei în numele căreia se depune (şeful sau înlocuitorul acestuia, împreună cu unul sau doi adjuncţi, dacă doreşte), la Craiova, cu excepţia unor structuri ai căror şefi şi-au păstrat o minimă decenţă şi mai au o brumă de autoritate în ochii subalternilor, coroanele sunt însoţite de adevărate cârduri sau chiar turme de funcţionari şi „pulime”, încât nu mai ştii dacă eşti la o ceremonie, la un bâlci sau în târgul din afară. Ieri, în piaţa A.I Cuza din Craiova, cu excepţia şefilor din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale (mai puţin pristanda-ul de la poliţia locală care a venit însoţit de o veritabilă gardă pretoriană) şi ai Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, coroanele depuse în numele celorlalte instituţii şi organizaţii, inclusiv ale Consiliului Judeţean Dolj şi Primăriei Craiova, erau însoţite de atâta lume încât păreau veritabile cortegii funerare. Iar un partid politic, dacă ne raportăm şi la faptul că e creditat cu doar unu la sută în preferinţele electoratului, părea că îşi adusese după coroană nu doar toţi membrii din judeţ ci şi pe cei angajaţi ca lipitori de afişe în campania electorală.
Ferească-ne Dumnezeu ca şi alte bancuri cu olteni să se adeverească!
