31 Mai 2012, Ziua Rezervistului la
Craiova – Ziua Unirii
Iniţial
programată a se desfăşura sub organizarea tuturor asociaţiilor militarilor
rezervişti din Craiova, ideea iniţiată de filiala SCMD Craiova nu a primit
sprijinul sau acordul domnul General(r) Grecu de la ANCMRR Craiova, care încă
mai crede că dânsul reprezintă forţele proprii iar noi forţele inamice şi
probabil încă mai speră la revenirea preşedintelui de onoare al ANCMRR la
conducerea ministerului. Nu face nimic, a răspuns Asociaţia Cadrelor Militare
din Jandarmeria Oltenia. Îmi amintesc de Olimpiada de la Los Angeles din 1984,
când România a strălucit la gimnastica feminină. După olimpiadă, Ruşii, care
boicotaseră olimpiada, au spus că proba de gimnastică, fără Rusia a fost ca o
nuntă fără Mireasă. La care americanii au răspuns prompt: DA, DAR AU FOST
NAŞII!! . Se refereau la ROMÂNIA.
Spre
surpriza noastră, deşi iniţial organizarea acestei activităţi la Cercul Militar
era pusă sub semnul incertitudinii datorită M107, celebrul ordin care trage
linie între asociaţiile militarilor, cu nici 24 de ore înainte de am fost
anunţaţi că Comandantul garnizoanei Craiova nu numai că a aprobat desfăşurarea
acestei activităţi la Cercul Militar, în conformitate cu ideile rezultate din
interviul domnului Ministru privind transparenţa şi tratamentul
nediscriminatoriu vizavi de asociaţiile militarilor, dar a contribuit la
desfăşurarea sărbătoririi acestei zile angajându-se ca organizator alături de
SCMD Filiala Dolj, activitate la care au participat fanfara garnizoanei şi
cadre militare active din garnizoană. Trebuie să spun că nu se putea un semnal
mai puternic de revenire la normalitate şi cred că este normal şi firesc că
acest semnal a venit din Craiova, oraşul cetate al dacului Mihai Viteazu
dezlegătorul de vise la UNIRE.
Să sperăm că şi celelalte garnizoane vor urma exemplul.
La
activitate au participat cadre militare active şi în rezervă, nu prea multe,
mai ales că a fost organizată cam din scurt, practic în afară de discursurile
invitaţilor şi acordurile fanfarei, nu au mai fost alte activităţi pe scenă. A
fost proiectat pe ecran un film despre activităţile scorpionilor Brigăzii 2,
viitorii rezervişti, şi a mai fost organizată o expoziţie de fotografii a col(
r) Mircea Anghel, intitulată “Interferenţe Cromatice”.
Au
fost prezenţi şi au luat cuvântul comandantul Garnizoanei Craiova, general de
brigadă Duican Dorin, Domnul Profesor Universitar Doctor Damean Sorin Liviu,
care a prezentat un material intitulat “200 de ani de la cedarea Basarabiei”,
domnul General maior(r) Ionel Pâlşoiu, domnul colonel(r) Ion Gherghiceanu
vicepreşedinte al Asociaţiei Cadrelor Militare din Jandarmeria” Oltenia şi col( r) Ioan Mişu Naon, preşedintele filialei SCMD Dolj. În cuvântul lor toţi
menţionat importanţa şi respectul de care cadrele în rezervă trebuie să se
bucure în societate ca şi spiritul de corp şi camaraderie care trebuie să anime
şi să caracterizeze cadrele militare active şi în rezervă. S-a subliniat faptul
că această zi deşi nou declarată ca sărbătoare a militarilor, este o ocazie şi
un prilej de a menţine strânse legăturile între actualele şi fostele cadre
militare, foşti colegi, subordonaţi sau comandanţi, şi speranţa că va deveni o
zi a concordiei între militarii României fără deosebire de starea sau asociaţia
în care se află.
În
încheierea activităţii, Domnul Naon Mişu a înmânat din partea sindicatului,
domnului Gheorghe Roşoga, colonel în rezervă membru al filialei SCMD Dolj, o
diplomă de excelenţă pentru merite deosebite în promovarea sentimentului
patriotic în cântecele sale.
Fiind organizată milităreşte, activitatea nu
s-a lungit, dar a marcat un moment care nu trebuie uitat: MILITARII REZERVIŞTI
AU PUTUT SĂ SE VADĂ LA ACEEAŞI ACTIVITATE, ORGANIZATĂ CU COLEGII ACTIVI, ÎN
CASA ARMATEI, REFUZATĂ ATÂTA TIMP SINDICALISTILOR MILITARI. La Craiova, Ziua
Rezervistului a însemnat şi ziua UNIRII.
Îmi
pregătisem şi eu un mesaj către militarii prezenţi şi absenţi. Din motive tehnice
nu l-am putut livra, aşa că o fac pe
această cale.
Stimaţi
colegi activi şi rezervişti
În primul
rând aş vrea să vă urez bine aţi venit la această întâlnire, în această zi care
sper să devină cu timpul o zi a unităţii tuturor celor ce au servit şi servesc
în armata română, o zi în care nu depunem coroane nu ascultăm discursuri
politicianiste, doar ne întâlnim, ne depănăm amintiri, facem apelul, şi ne
bucurăm că suntem împreună.
În al doilea rând îmi
cerem scuze că noi rezerviştii nu am putut organiza mai bine acest eveniment
care a stat pe muchie de cuţit până ieri. Cauzele nu mai contează ce este
important este că acum suntem aici.
În al
treilea rând vreau să spun că mă bucur că după o perioadă oarecum scurtă dacă
ne raportăm la viaţa noastră, dar prea lungă daca o luăm în calcul pe cea a
colegilor noştri care nu mai sunt printre noi, avem din nou ocazia să ne vedem
toţi, şi rezervişti şi activi, în această sală, în acest sediu al Cercului
militar, care a fost interzisă unor rezervişti. Mă bucur şi sper că de acum
înainte Cercul Militar, sau Casa Armatei cum i se spunea pe vremuri, să
redevină ceea ce a fost, o adevărată casă a tuturor militarilor, indiferent de
forma de asociere sau neasociere. Mă bucur că actualul ministru al apărării a
readus speranţa că armata va fi din nou respectată, în primul rând de cei care
o conduc, apoi de întreaga societate. Ca militari, şi noi şi dumneavoastră, şi
cei în rezervă şi cei activi, nu putem avea altă dorinţă decât să ne respectăm
între noi şi astfel să fim respectaţi de cei ce ne privesc. Celebra sintagmă
“uite mamă trece armata” cu toată încărcătura ei de admiraţie şi respect de
dragoste şi mândrie, trebuie să fie reactualizată.
Astăzi
suntem din nou împreună şi mă bucur că nu mai trebuie să ne şoptiţi la
ureche,”scuză-mă nu pot vorbi cu tine”. Am trecut prin momente grele, sper să
nu revină, sunt degradante, dureroase.
Aş vrea să
înţelegem toţi şi când spun toţi, spun toţi, că am făcut şi încă facem parte
sub o formă sau alta din aceeaşi armată, din aceleaşi unităţi, avem aceeaşi
uniformă, slujim aceeaşi ţară. Unii greşim, mai mult sau mai puţin, dar nimeni
nu e perfect iar apartenenţa la asociaţii diferite sau statute diferite nu
trebuie să ne separe. Cine nu înţelege asta, nu este, sau nu a fost niciodată
militar, a fost doar un cetăţean îmbrăcat în uniformă.
Celor care
încă mai slujesc armata sub contract, le spun, ca tuturor de altfel, că între
noi rezerviştii şi dumneavoastră, cei activi, nu este nici o diferenţă, ne
aflăm doar într-o stare diferită de luptă. Unii gata pentru luptă permanent,
alţii în aşteptare, alţii în sprijin. Mai târziu, vom trece în altă stare, cea
de veche, acolo sus, o veghe a celor pe care i-am comemorat acum nici 10 zile.
Aceasta este adevărata stare de veghe. Acesta este sfârşitul tuturor, începem
toţi la fel, sfârşim toţi la fel şi atunci de ce să fim altfel între început şi
sfârşit? Se spune că armata este apolitică. Haideţi să o facem cu adevărat
apolitică, haideţi să facem în aşa fel încât să ne vedem cu drag şi să schimbăm
fără teamă un salut camaraderesc de câte ori ne întâlnim, foşti colegi,
indiferent de relaţiile care au fost între noi, de grade sau funcţii, să ne
arătăm respect unul altuia şi să ne privim în ochi fără ură, fără teamă, fără,
animozităţi. Asta înseamnă pentru mine, să fim apolitici şi tine de noi să
demonstrăm asta. Să nu ne uităm dintr-o parte la un coleg sau altul, doar
pentru că face parte din altă asociaţie, pentru că este activ sau rezervist,
pentru că să nu uităm ca toţi rezerviştii au fost cândva activi, şi să sperăm
ca toţi activii vor fi cândva în rezervă.
Acesta
este mesajul meu, rugămintea mea şi sper să fi fost înţeles de toţi cei
prezenţi. Sper ca această zi, această activitate, aşa săracă cum e ea să
readucă cel puţin în Craiova, bogăţia prieteniei, bucuria revederii şi tăria
spiritului de corp ce ne lega cândva!
Am onoarea
să vă salut stimaţi colegi şi prieteni!
• Autor: Neacşu
Marin
