Recent, plenul Consiliului Superior al Magistraturii a judecat o cerere de apărare a reputaţiei profesionale formulate la începutul anului trecut de o parte din judecătorii Tribunalului Dolj, ofuscaţi că o declaraţie a fostului preşedinte al CSM, Virgil Andreieş, le-ar fi pătat, chipurile, reputaţia. Declaraţia se referea la trei soluţii diferite date de magistraţii olteni în trei dosare cu acelaşi obiect şi aceleaşi concluzii medico-legale, fiind făcută după izbucnirea scandalului privind eliberarea din penitenciarul Craiova a deţinutului Gorbunov, condamnat la 15 ani de închisoare pentru tentativă la omor deosebit de grav, în urma admiterii unei cereri de întrerupere a pedepsei bazată pe un certificat medical dubios eliberat pentru o afecţiune ce putea fi tratată şi în sistemul penitenciar. Condamnatul nu s-a mai prezentat pentru executarea restului de pedeapsă la expirarea suspendării, fiind apoi suspectat de implicarea într-un dublu asasinat comis în Braşov.
Distinşii noştri concitadini din Tribunalul Dolj au considerat ca afirmaţiile ex-preşedintelui CSM au “alterat încrederea opiniei publice în competenţa, imparţialitatea şi corectitudinea pe care orice cetăţean le aşteaptă de la judecători şi au adus atingere reputaţiei acestora“.
Plenul Consiliului Suprem al Magistraturii a respins cererea magistraţilor olteni astfel că aceştia, precum justiţiabilă din cunoscuta schiţă a lui Caragiale, au rămas cu onoarea „nereperată”.
Fără a avea pretenţia că reprezint opinia publică ci doar o voce din mulţime, sper că sunt în asentimentul cititorilor când consider că reputaţia magistraţilor olteni nu o poate „repera” nici dom’ Mitică, nici plenul Consiliului Superior al Magistraturii ci numai ei înşişi, prin soluţiile pe care le dau în mod constant, prin felul în care acestea sunt conforme competenţei, imparţialităţii şi corectitudinii pe care orice cetăţean le aşteaptă de la judecători, aşa cum, deplin conştienţi, arătau în cererea adresată forumului suprem al branşei împărţitorilor de dreptate.
În acest moment, nici eventuala soluţie favorabilă ce ar fi putut fi dată de plenul CSM, nici providenţiala intervenţie a lui dom’ Mitică însuşi, nu cred că pot „repera” onoarea terfelită a acestui tribunal, particularizat în ultimii ani în rândul instanţelor din Romania prin îndoielnica prestaţie a unora din completele sale în răsunătoare cazuri ce interesau în cel mai înalt grad nu numai opinia publică din raza sa de competenţă ci din toată Oltenia sau chiar mai mult. Fără a intra în amănunte, reamintesc doar câteva din cazurile ce au monopolizat perioade îndelungate atenţia mass-media, precum Cocoană, Gorbunov, Leo de la Strehaia, suspendarea pedepsei cu închisoarea aplicată de o instanţă inferioară în cazul infracţiunilor comise de interlopul Gigi Vadik Zavera zis Gigioc, achitarea lui Costel Iancu, numit de presă „demnitarul interlop etc. Iar ca un corolar al acestor prestaţii, arestarea de către DNA a doi dintre magistraţii acestei instanţe, Bogdan Diaconescu şi Laurenţiu Anghel. La timpul lor, presa a relatat pe larg dubioasele soluţii sub titluri ca: Magistraţii Tribunalului Dolj îl scapă pe Gigioc de puşcărie (Lupa – 16.03.2011), Tribunalul Dolj: încă un judecător arestat (Evenimentul Zilei – 06.06.2010), Tribunalul Dolj, târât în ruşine de angajaţii săi (Adevărul de seară – 21.02.2011), Tribunalul Dolj = reputaţie pătată (Gazeta de Sud -13.04.2011) etc..
Prestaţia unora din completele acestui tribunal au indus opiniei publice imaginea unei instanţe profund corupte, credinţa că în Craiova totul este posibil, că aici totul se poate aranja dacă ai bani ori influenţă. Influenţă da, pentru că a fi corupt nu înseamnă doar a lua mită, a primi sume de bani sau alte foloase. DEX – ul defineşte corupţia ca stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie, iar Micul Dicţionar Enciclopedic (ESE, 1986) defineşte acţiunea de a corupe drept a abate de la moralitate, corectitudine sau datorie. Deci poţi să nu primeşti mită sub formă de bani sau alte foloase, dacă faci ceva imoral, dacă abdici de la cinste, de la imparţialitate, de la corectitudine, tot corupt înseamnă că eşti. O să încerc în ceea ce urmează să exemplific cu un caz, sau mai exact cu o întreagă pleiadă de cazuri (câteva sute) ce particularizează iarăşi (pentru a câta oară?) Tribunalul Dolj în rândul celorlalte instanţe din ţară.
În lunile ianuarie - februarie curent atenţia opiniei publice a fost focalizată de mass-media pe consecinţele actelor normative emise de guvernul Boc pentru recalcularea pensiilor militare. Subiectul a fost ultramediatizat, nu insist. Un mare număr de foşti militari (570 numai în Dolj) au solicitat instanţelor anularea deciziilor prin care li s-au diminuat pensiile, considerându-le netemeinice şi nelegale ca urmare a discriminării, încălcării principiului neretroactivităţii legii, încălcării principiului drepturilor câştigate etc. iar în lunile martie - aprilie aceste acţiuni au avut deja termene de judecată. În timp ce instanţele de fond din unele judeţe (Teleorman, Mehedinţi, Giurgiu, Constanţa, Olt, Braşov) şi-au asumat competenţa şi au dat câştig de cauză reclamanţilor, Tribunalul Dolj şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti în marea majoritate a acţiunilor ce au avut termen până în prezent. Spun marea majoritate şi nu toate, pentru că unele din ele au fost amânate şi repuse pe rol datorită admiterii cererii de abţinere a domnului judecător Nicu Mircea, fost militar.
Judecătorii doljeni au motivat declinarea competenţei prin aceea că deciziile de recalculare a pensiilor nu au fost emise de Casa de Pensii Dolj ci de Casele de Pensii ale MApN şi MAI ce îşi au sediul în municipiul Bucureşti.
La prima vedere hotărârea instanţei pare justă, Codul de Procedură Civilă instituind ca regulă generală competenţa instanţei de la domiciliul pârâtului. Dar, tot Codul de Procedură Civilă specifică în art. 8 ca cererile îndreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administraţiilor comerciale, se pot face la instanţele din capitala ţării sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are reşedinţa reclamantul. Deci instituie şi o regulă specială, iar principiile generale de drept şi doctrina ( Ilie Stoenescu, Savelly Zilberstein – Drept Procesual Civil, EDP, Buc.1997, de exemplu) spun că ori de câte ori pentru o anumită materie există o reglementare specială, aceasta se aplică în locul reglementării generale. Mai mult, Codul de Procedură Civilă vine şi specifică expres în art. 12 că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. Şi mai mult, Legea 263/2010, publicată în Monitorul Oficial 852 din 20 decembrie 2010, lansată cu atâta tam-tam de guvernarea portocalie, specifică şi ea expres, în art. 154 alin.(1) că cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
Şi atunci, dacă potrivit Codului de Procedură Civilă eu, reclamant, am ales Tribunalul Dolj prin introducerea acţiunii la această instanţă iar cea mai recentă lege în materie spune că instanţa de la domiciliul meu, al reclamantului este competentă, de ce domniile voastre, magistraţi doljeni, care cer CSM – ului sa va apere reputaţia, mă plimbaţi, pe mine şi pe alţi peste 500 de pensionari, mulţi în vârstă, destui cu probleme de sănătate, pe la Tribunalul Bucureşti şi pe la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, sunt convins, peste vreun an - doi o să ne trimită tot la Dolj?
De ce aceasta denegare de dreptate, abdicare de la corectitudine, renunţare la a va face în mod onest datoria?
Cumva pentru că aşa vi s-a cerut la şedinţa cu preşedinţii de secţii şi judecătorii din cadrul completelor specializate în soluţionarea dosarelor având ca obiect modul de calcul al drepturilor salariale şi al pensiilor ce a avut loc la INM în 07.02.2011? Cumva pentru că, aşa cum se zvoneşte, în Bucureşti au fost detaşaţi din provincie judecători tineri şi obedienţi, dispuşi să răspundă oricăror comandamente pentru a parveni şi a escalada rapid ierarhia socială? Cumva pentru că sunteţi ?
Nu domnişoarelor, doamnelor şi domnilor magistraţi ce purtaţi, probabil, lenjerie portocalie pe sub robă, reputaţia, respectul şi prestanţa nu se acordă printr-o hotărâre, fie ea şi a plenului Consiliului Suprem al Magistraturii. Ci se câştigă prin activitate onestă şi comportament ireproşabil de zi cu zi. Cât despre onoarea năclăită prin aşternuturile lui Stelică al lui Dragavei, separeurile sordide, chiar dacă de afară par luxoase ale cârciumilor frecventate de interlopii din Cetatea Banilor, meandrele conturilor bancare ale unor justiţiabili ori somptuoasele cabinete ale puterii portocalii sau de ce culoare va fi fiind ea…las’ ca v-o reperează dom’ Milică! Pardon, Mitică!
de Iancu Bâţă
