Mapele profesionale ale ultimilor președinți ai României

MAPELE PROFESIONALE ALE ULTIMILOR TREI PRESEDINTI AI ROMANIEI

TRAIAN  BĂSESCU	Emil CONSTANTINESCU	Ion  ILIESCU
Data şi locul naşterii: 4 noiembrie 1951, oraşul Basarabi, jud. Constanţa       Starea civilă: căsătorit       Religia: ortodox       Naţionalitatea: română       Cetăţenia: română       Limbi străine: engleză               Studii:       • În 1976 a absolvit Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân", Facultatea de Navigaţie, Secţia Comercială        • În 1995 a absolvit Cursurile Avansate de Management în Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al acestui stat                     Activitatea profesională:              • 1976-1981 Ofiţer Maritim gradele III, II şi I, pe nave de mare tonaj la NAVROM Constanţa        • 1981-1987 Căpitan de Cursă Lungă, Comandant al navelor: ARGEŞ, CRIŞANA şi BIRUINŢA - Nava Amiral a Flotei Comerciale Române        • 1987-1989 Şef al Agenţiei NAVROM din Anvers        • 1989-1990 Director General al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor        • 1990-1991 Subsecretar de Stat - Şeful Departamentului Transporturi Navale din Ministerul Transporturilor        • 1991-1992 Ministru, Ministerul Transporturilor        • 1992–1996 Deputat, Parlamentul României        • 1996–2000 Ministru, Ministerul Transporturilor în guvernele V. Ciorbea, R. Vasile şi M. Isărescu        • 2000–decembrie 2004 Primar General al Municipiului Bucureşti        • 20 decembrie 2004 - prezent Preşedinte al României SURSA: www.presidency.ro	Tinerețea și studiile Emil Constantinescu s-a născut la 19 noiembrie 1939 în Tighina, județul Tighina (astăzi, Republica Moldova). Mama sa, Maria Georgeta Constantinescu, s-a născut în Ploiești la 23 aprilie 1916 și, după absolvirea liceului, a fost studentă la Conservatorul din București la clasă de harpă, dar a renunțat la cariera în domeniul muzicii pentru a-și urma soțul, Ion Constantinescu.[1] Acesta era originar din Oltenia, avea 8 frați, iar după ce a devenit inginer agronom a fost repartizat în Basarabia. Familia Constantinescu se va refugia în 1943 în satul Brădetu, județul Argeș unde Emil Constantinescu își va trăi copilăria.[2] În 1946 se naște fratele acestuia Cristian, iar mai târziu sora sa Marina.[1] În perioada 1953-1956 a fost elev al Liceului „Nicolae Bălcescu” din Pitești (actual Colegiu I.C. Brătianu) și a obținut Diploma Matricolă la data de 19 iulie 1956,[3] în același an s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității București. Obține Diploma în Științe Juridice în 1960 și după îndeplinirea stagiului militar la Piatra Neamț își începe activitatea ca judecător stagiar la Tribunalul Regional Pitești, secția economică. Climatul politic îl determină să renunțe la acest post și să redevină student la Facultatea de Geologie - Geografie în perioada 1961 – 1966. Este Doctor în Geologie al Universității București și Doctor ès Sciences al Universității Duke, SUA. În 1963 se căsătorește cu Nadia Ileana, juristă, care i-a fost colegă la Facultatea de Drept din București. Carierea profesională A parcurs toate treptele carierei universitare ca asistent, lector și conferențiar la Facultatea de Geologie (1966 – 1990). Din 1991 și în prezent este profesor de Mineralogie la Universitatea București. Visiting professor la Universitatea Duke, SUA (1991 – 1992). A fost ales prorector (1990 – 1992) și rector (1992–1996) al Universității București; președinte al Consiliului Național al Rectorilor din România (1992–1996); membru al Comitetului permanent al Asociației Universităților Europene – CRE (1992–1993; 1994–1998); membru al Asociației Internaționale a Președinților de Universități – IAUP (1994–1996). Autor a 12 cărți și a peste 60 de studii în domeniul geologiei, publicate în reviste științifice de prestigiu din țară și din străinătate. Membru de onoare și membru ales al Societăților geologice și mineralogice din Marea Britanie, Germania, SUA, Grecia, Japonia; al Societății de Geografie din Franța și al Societății National Geographic din SUA. A ținut conferințe la Universitățile Tübingen, Oxford, Standfort, Harvard, Berkeley, Columbia – New York, Georgetown – Washington, Indiana – Bloomington, Rio de Janeiro, Sydney, Praga, Turku, Cairo, Lublin. Distins cu Premiul Academiei Române pentru contribuții științifice în domeniul geologiei (1980); Palmas Academicas, conferită de Academia Braziliană de Litere, Rio de Janeiro (2000); medalii de aur și onorifice ale Universității Comenius din Bratislava; Universității Caroline din Praga și Universității din Sao Paolo; Medalia Arthur Bertrand, acordată de Academia de Științe, Institut de France; medalii conferite de Institutul Național de Științe și Arte din Franța, Universitatea Paris–Sorbonne și Universitatea din Amsterdam. Doctor Honoris Causa al Universităților din Liège, Atena, Montréal, New Delhi, Beijing, Bilkent – Ankara, Sofia, Maribor, Chișinău, Bangkok, Astana și al Ecole Normale Supérieure – Paris. SURSA: WIKIPEDIA	S-a născut la 3 martie, 1930, într-o  familie  de  condiţie socială modestă, în Olteniţa, un orăşel din sudul ţării, la confluenţa râului Argeş cu Dunărea, unde şi-a petrecut copilăria şi a urmat primii doi ani ai cursurilor şcolii primare, pe care şi le continuă la Bucureşti; tot aici urmează cursurile gimnaziale şi liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor “Industrial-Polizu”, “Spiru Haret” şi “Sfântul Sava”. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Electrotehnică a Institutului Politehnic din Bucureşti şi ale Institutului Energetic de la Moscova. •        Sfera  formaţiei  universitare  inginereşti  este  domeniul hidroenergiei şi al gospodăririi apelor. Debutează profesional în 1955, ca inginer proiectant la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice din Bucureşti, sectorul “Sisteme”. Aici participă la elaborarea lucrării de sinteză intitulată “Inventarierea resurselor hidroenergetice ale ţării”. În perioada 1979-1984, conduce Consiliul Naţional al Apelor, unde, de asemenea participă la elaborarea unor studii de specialitate, printre care prima lucrare cu caracter sistemic, – „Programul Naţional de utilizare a resurselor de apă” şi „Schemele de amenajare a bazinelor hidrografice” care vizează totalitatea folosinţelor de apă, în raport cu dezvoltarea economică şi cerinţele de mediu. A susţinut punctele de vedere ale specialiştilor în domeniu, pronunţându-se împotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, în 1984, a fost demis. Din  1984  şi  până  la  22  decembrie,  1989,  este  directorul Editurii Tehnice din Bucureşti, unde îşi continuă preocupările profesionale, abordând şi alte domenii conexe, cum sunt ecologia, dezvoltarea durabilă, principiile şi raţiunea progresului economic şi tehnologic contemporan, societatea post-industrială şi informaţională, cunoaşterea. Este autor a numeroase studii, articole şi comunicări apărute în reviste de specialitate, multe dintre acestea cunoscând dezvoltări succesive în cărţile pe care le publică cu o frecvenţă aproape anuală, fie că este vorba despre considerente de principiu şi noi încadrări contextuale ale proceselor dezvoltării economice şi sociale, fie despre transformările structurale din economie şi societate, ori fenomenele integrării şi globalizării, văzute şi analizate ca procese obiective, de natură să accelereze progresul şi să confere un nou echilibru, o nouă ordine lumii noului mileniu. •        Este   membru   al   Academiei   Oamenilor   de   Ştiinţă   şi Doctor Honoris Causa al câtorva universităţi din ţară şi străinătate. Foloseşte în mod curent în activitatea sa limbile franceză, engleză şi rusă. Este căsătorit din 1951, soţia sa Nina Iliescu (Elena Şerbănescu – numele de fată, cu care s-a cunoscut în vremea studiilor liceale) fiind de profesie  inginer, cercetător ştiinţific în domeniul coroziunii metalelor. •        În perioada anilor ’80  a  fost  preşedintele  federaţiei române de caiac-canoe care a obţinut foarte bune performanţe naţionale şi internaţionale.  SURSA: WIKIPEDIA

Nota: COMENTARIILE VA APARTIN