SCRISOARE APEL CATRE PARLAMENTARII DE DOLJ

SCRISOARE – APEL
A SINDICATULUI CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE – FILIALA CRAIOVA

DOMNILOR SENATORI SI DEPUTATI

În aceste vremuri grele şi tulburi provocate de criza globală precum şi de frământarile politice din ţară determinate de campanii de populism prost înteles şi iresponsabil practicate în campaniile electorale, (din păcate prea multe în ultima vreme,) ARMATA ca entitate şi instituţie a fost umilită, stropită pe nedrept cu noroi, şi din locul 2 ocupat în sondajele sociologice în ultimii ani, a ajuns să fie arătată cu degetul pentru motive false, nejuste şi neadevărate.
Aceste atitudini nocive au fost cultivate de unii, (autointitulaţi) analişti politici şi din păcate şi de către unii oameni politici, de unele posturi de televiziune şi publicaţii, drept pentru care am hotărât să ne adresăm dumneavoastră în scopul de a cunoaşte mai bine situaţia noastră şi să vă adresăm rugămintea de a ne apăra drepturile care au fost câştigate cu mari greutăţi şi eforturi de-a lungul vieţii fiecăruia.
Campania de denigrare a armatei şi a slujitorilor ei de ieri şi de azi este profund nedreaptă şi nu are decât un singur scop, de a amputa drepturile personalului ei, drepturi obţinute după o viaţă plină de obiective îndeplinite în mod exemplar în plan naţional, dar cu preţul unor mari renunţări, frustări şi vicisitudini în plan personal.
Permiteţi să reamintim câteva obiective naţionale îndeplinite care au presupus şi presupun mari renunţări şi sacrificii din partea personalului militar de ieri şi de azi :
1. Instituţia militară este prima instituţie a statului român care a făcut cu adevărat o reformă reală, obiectiv despre care abia acum celelalte instituţii îşi pun problema. Armata s-a aliniat cu disciplină şi seriozitate la prevederile tratatului de la Viena cu privire la reducerea armamentelor şi efectivelor şi din 1996 până în 2006 a redus efectivele cu peste 200.000 de posturi reprezentând peste 60% faţă de efectivele din 1989.
2. Urmare a acestei reforme „nemiloase” în plan uman foarte mulţi militari au fost nevoiţi să părăsească instituţia militară „scrâşnind din dinţi” totuşi cu speranţa (mai ales cei tineri cu vârsta în jur de 40 ani) că statul român prin legislaţia în vigoare (care din păcate acum le întoarce spatele) vor putea să-şi găsească o slujbă pentru a-şi putea duce la bun sfârşit obligaţiile faţă de familie. Cadrele militare disponibilizate ale armatei României nu au alimentat criminalitatea transfrontalieră cum s-a întamplat la restructurarea altor armate europene.
3. Fiind prima ţară semnatară a Parteneriatului pentru Pace, România a intrat mai întâi în NATO apoi a fost primită în Uniunea Europeană. Cu mult înainte de aceste evenimente armata română a trimis trupe în două apoi în trei teatre de operaţiuni pe două continente, gesturi unanim apreciate în plan intern şi extern care au dus la realizările de care am pomenit mai sus. Aceste fapte sunt ale armatei ca instituţie dar însumează efortul şi munca plină de abnegaţie dusă de către întreg personalul ei, munca ce a presupus multe sacrificii de natură materială şi mai ales umană.
4. Nu trebuie uitat că în pofida dotării sale stil second – hand (vezi navele achiziţionate din Anglia, TAB-urile care sunt sicrie mobile, avioanele modernizate dar matusalemice etc) personalul armatei şi-a îndeplinit cu credinţă şi devotament datoria, fapt evidenţiat de comandanţii teatrelor de operaţiuni aparţinând altor state. Aceste rezultate au fost posibile datorită pregătirii deosebite ale militarilor români, indiferent de gradul pe care îl aveau, cu preţul unor renunţări şi mari sacrificii. Militarii români şi nu alte categorii, se găsesc în mod sigur în sicriile înfăşurate în tricolor, care vin din când în când din Iraq, Afganistan, Bosnia-Herţegovina, Kosovo sau din misiunile ONU din Africa.
5. In perioada dinaintea revoluţiei din 1989, armata a contribuit covârşitor la realizarea unor obiective naţionale, de care societatea românească a avut şi va avea nevoie ca de exemplu: Canalul Dunăre - Marea Neagră, centrul civic din capitală cu Palatul Parlamentului (a doua clădire ca dimensiuni din lume,) Transfăgărăşanul,Metroul, muncile agricole, din mine, la energie, restabilirea căilor de comunicaţii, canalul Bucureşti – Dunăre, realizări cu greutăţi insurmontabile şi chiar drame în multe familii de militari. Permanent ni se spunea că solda care o primim este pentru calitatea , cantitatea şi importanţa socială a muncii depuse. Avem convingerea că şi înainte de 1989 toţi militarii au servit cu abnegaţie ţara şi nu un clan sau o orânduire, astăzi blamată.
De aceea ne exprimăm consternarea faţă de modalitatea de abordare de către Guvern şi cu girul dumneavoastră, a problemelor importante, de interes general, ce vizează statutul material, de subzistenţă a cetăţenilor pensionari ori pensionabili, între care se află şi militarii.
Aşadar în conformitate cu prevederile legii 54 (legea sindicatelor) din 2003 art.29-31 solicităm ferm:
Dezbaterea publică cu militarii în rezervă (retragere) şi activi din structurile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a proiectului legii unice a pensiilor. Această dezbatere să fie sub patronajul unei instituţii ce se bucură de o încredere deplină din partea ambelor părţi. Contrar celor înscrise la articolul 30 din legea menţionată la data actuală nu avem informaţii în ceea ce ne priveşte ca entitate şi sindicat.
Vrem să fim informaţi în toate etapele şi să ne exprimăm punctul de vedere în tot ceea ce ne priveşte. Până la dezbaterea publică permiteţi să reamintim prevederile Deciziei C.C.nr. 20 din 02.02.2000 care menţionează: “Statutul special adoptat pentru această categorie profesională este mult mai sever, mai restrictiv, impunând militarilor obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu le au, astfel că reglementările referitoare la pensia de serviciu pentru militari, cu diferenţele pe care această pensie le prezintă faţă de pensia comună de asigurări sociale, nu constituie o încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, principiu prevăzut de art. 16 alin.(1) din Constituţie, ci reprezintă o recunoaştere a interdicţiilor severe şi a riscurilor sporite la care această categorie profesională este supus”.
Curtea Constituţională reţine, deci, încă din anul 2000 faptul că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie doar parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora această ategorie trebuie să li se supună.
Cu privire la pensiile militarilor facem următoarele precizări:
• Sistemul pensiilor militare din România, cu izvoare istorice existente încă din anii 1829 – 1830, deci înainte de domnitorul A.I.Cuza, nu a fost niciodată, si nici în prezent nu este „un sistem contributiv”si conform articolului 5 alin. (2) din Legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat se asigură de la buget si nu de la bugetul asigurărilor sociale de stat;
• Recalcularea pensiilor militare în plată intră în contradictie cu principiul contributivitătii prevăzut în proiectul supus dezbaterii la art.2 lit.c) conform căruia „fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite”. În consecinţă militarul nu este, în întelesul art. 3 alin(1) din proiectul legii, nici asigurat în sistemul public de pensii – „persoană fizică pentru care angajatorul este obligat să reţină şi să plătescă contribuţia individuală de asigurări sociale”-,şi nici contribuabil- „persoană fizică sau juridică care plăteşte contribuţii de asigurări sociale sistemului public de pensii. La trecerea în rezervă aşa-numita „pensie”ar trebui denumită altfel, de exemplu, soldarezervistului.
• Oriunde în lume un militar primeşte soldă, (de aici şi noţiunea de soldat) şi nu un salariu negociat cu sindicatele, iar la trecerea în rezervă primeşte o pensie (rentă), ambele de la bugetul de stat şi nu de la cel al asigurărilor sociale.
• Actualul sistem al pensiilor militare de stat este un sistem ocupaţional, ca în majoritatea ţărilor membre NATO ce se încadrează în pilonul al 2-lea privind schemele ocupaţionale (profesionale) guvernate de Directiva 86/378/EEC, modificată prin Directiva 97/96/EC. Metodologia specifică de calcul a pensiei nu se bazează pe principiul contributivităţii acesta nefiind adecvat armatei, cu structura ierarhică şi privaţiuni specifice profesiei militare;
• ARMATA , de fapt, este incorect să spunem că are pensionari. Ea are cadre în rezervă care la îndeplinirea condiţiilor prevăzute în Statutul cadrelor militare, sunt trecute în rezervă, unde au alte obligaţii. Ele se prezintă la centrele militare unde primesc livretul militar şi un ordin de chemare pe care sunt menţionate unităţile şi termenele la care trebuie să se prezinte în situaţii speciale, pentru a fi activaţi dacă este nevoie;
• Militarii activi şi cei în rezervă constituie baza planurilor întocmite de M.Ap.N. pentru diferite situaţii şi sunt retribuiţi cu soldă şi pensie de serviciu din bugetul acestuia, nu din sistemul public de pensii. Legea 164/2001 este o lege elaborată după norme europene şi considerăm că nu ar fi o acţiune înteleaptă renunţarea la ea.
• ARMATA a avut întotdeauna pensie de serviciu, drept ce nu a fost abrogat la apariţia Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, când legiuitorul a avut în vedere specificul acestei categorii;
• Pensiile militarilor sunt calculate în procent de 60% din media soldei lunare de bază a ultimelor 6 luni şi nu include nici un spor aşa cum greşit s-a prezentat în mass-media, aceasta reprezentând contribuţia statului la siguranţa sa (OSTAŞUL ESTE SUB JURAMINT FATA DE PATRIE) şi acest jurământ încetează odată cu plecarea oşteanului în eternitate.
• O altă problemă de care credem că puterea politică trebuie să ţină cont, este aceea că durata medie de viaţă a cadrelor militare nudepăşeşte 61 de ani (faţă de media de 71 pe plan naţional), datorită condiţiilor specifice de muncă, şi de viaţa şi a stresului profesional acumulat.
• ROMANIA, până în prezent, nu a nesocotit faptul că, în toate statele europene “dreptul la pensie de serviciu îl au toate forţele de apărare a ordinii publice – armata, poliţia şi serviciile speciale” şi ar fi singura ţară din Europa care introduce armata în sistemul public de pensii.
• Mare parte dintre pensionarii militari au avut soţiile casnice datorită faptului că au fost nevoiţi să se mute de-a lungul carierei în 10-12 garnizoane, lucru care nu se întâmplă cu reprezentanţii altor profesii şi acum toată familia lor trăieşte dintr-o singură pensie. A „amputa” aceste pensii echivalează cu declanşarea multor tragedii după o viaţă de muncă şi renunţări în slujba Drapelului şi României.De aceea membrii Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate cer reprezentanţilor din Parlamentul României ai judeţului Dolj iniţiativa parlamentară în susţinerea interesului comun al cadrelor militare în rezervă şi retragere proveniţi din întregul Sistem de Apărare, respective, prezervarea neştirbită a drepturilor de pensie.
În speranţa că vom găsi sprijinul aşteptat în dumneavoastră, vă asigurăm de tot respectul şi consideraţia noastră. AVEM ONOAREA SĂ VĂ SALUTĂM, DOMNILOR PARLAMENTARI!

Cu respect,
Presedintele Biroului Operativ Filiala SCMD Craiova
Colonel (r)
Misu NAON

Vicepreşedinte al Biroului Operativ Filiala SCMD Craiova
Lt. col (r)
Nicolae PUIU

Vicepreşedinte al Biroului Operativ Filiala SCMD Craiova
Cpt. c-dor (r)
Gheorghe GIURAN

Secretarul general al Biroului Operativ Filiala SCMD Craiova
Colonel (r)
George LUNGU (tf. 0745 014 806)