M-ai învins Dogarule
12 octombrie
2014 Categoria De pe bloguri
militare, Despre Armata 139 afişări
Scris de Marin Neacşu
Caz unic în lume: Biroul unei filiale de
sector a SCMD consideră că discuţiile dintre un membru la guvernului şi
sindicalişti constituie preocupări meschine, neonorabile şi neconstituţionale.
Din vara lui 2010 de când mi-a
devenit clar cine este şi cu ce se mănâncă Mircea Dogaru după încercări de a
sesiza măcar o intenţie de bună credinţă şi bun simţ din partea conducerii de
top a SCMD, am tot urmărit activităţile acestei conduceri şi recunosc că nu am
scăpat aproape nici o ocazie nu de a o blama ci de a spune ceea ce cel puţin
din punctual meu de vedere era greşit. Nu am susţinut niciodată că deţin
adevărul absolut, dar afirm că da, am încercat să ajung la un punct de vedere
comun deşi fusesem declarat inamicul public numărul 1 al domnului Dogaru, deşi
în cele mai multe cazuri răspunsul primit din partea domniei sale, a domnului
Pricină şi a altor viteji susţinători anonimi a fost mult sub demnitatea hainei
pe care se laudă că au purtat-o. În cel puţin două rânduri am încercat să şterg
cu buretele toate bălăcărelile şi invectivele de biciuşcar cu care am fost
gratulat şi să îngrop “ securea războiului” dar de fiecare dată, am constata că
nu am cu cine.
Da, am fost un contestatar consecvent
şi neobosit al multor din declaraţiile şi comunicatele domnului Dogaru, şi
pentru asta am devenit oaia neagră a sindicatului, am fost pus şi în discuţia
Biroului Filialei la ordinul domnului Dogaru, dar nu s-a găsit nici măcar un
singur articol din statut pe care să îl fi încălcat deşi am cerut insistent să
mi se arate cu ce am greşit, aşa că nu s-a putut lua nici o măsură, pentru că
tot ce am făcut a fost să spun ce credeam că nu e bine, uneori mai ironic,
alteori satiric, dar niciodată jignitor sau suburban. Am încercat înainte de a
alegea calea scrisului pe blog, să expun punctele mele de vedere conduceri
sindicatului, preşedinţilor de filială dar singurele răspunsuri au fost injurii
din partea unora şi indiferenţă din partea altora. Din partea conducerii de top
a sindicatului nu am primit niciodată un răspuns civilizat sau măcar susţinut
cu argumente, de fiecare dată se spune doar că nu fac bine ce fac, că vezi
doamne lovesc în conducerea sindicatului şi în unitatea SCMD şi vezi doamne aş
fi băsist, UNPR-ist, sau unealta nu ştiu cui. Numai cei care se confundă
personal cu sindicatul pot gândi că dacă critic un lider înseamnă că lovesc în
întreaga organizaţie iar cine se confundă cu organizaţia în aşa măsură încât să
se autointituleze SCMD ( Simplu, Colonel Mircea Dogaru), are probleme mari.
Nu am înţeles şi nu am să înţeleg de
ce nu am voie să critic în termeni decenţi activitatea unui lider şi de ce
trebuie să păstrez în mine sau să îi trimit scrisori personale fără să ştie
nimeni ce scrie acolo, atâta vreme cât am încercat fără nici un rezultat să
rezolv unele probleme şi aşa şi degeaba. Nu înţeleg de ce aş fi considerat că
lovesc în interesele sindicatului dacă îl critic pe Dogaru? Dar când Dogaru îl
critică pe Ponta înseamnă că atacă instituţia guvernului României, sau dacă îl
critică pe Băsescu înseamnă că loveşte în interesele statului român şi a ţării?
De ce el ar avea voie să îşi critice liderul naţional – şi să fim serioşi şi
cinstiţi, limbajul lui este uneori incalificabil, pe şeful statului sau al
guvernului iar eu nu am voie să îl critic pe el fără să fiu învinuit de
trădare, destabilizare sau lipsă de loialitate faţă de sindicat? Dacă pentru
unii loialitatea înseamnă a lua poziţia ghiocelului sau a calului care bea apă
în faţa unui om care nu mai reprezintă de mult interesele sindicaliştilor,
atunci eu admit că în varianta lor, nu sunt loial. Eu sunt loial unor principii
şi unor colegi cu care mă regăsesc în educaţie, năzuinţe şi mod de gândire şi
acţiune. Spre nenorocul meu sau poate fericirea mea, domnul Dogaru nu face
parte din această categorie. Simplu şi lesne de înţeles.
Recunosc că am prevăzut, intuit,
anticipat cele mai multe din intenţiile şi acţiunile domnului Dogaru şi nu m-a
mirat nimic. Nici faptul că atunci când este strâns cu uşa şi nu se poate
exprima personal din laşitate sau imposibilitatea de a da un răspuns coerent,
articulat şi argumentat, îi pune pe alţii să dea cu parul, unii din anonimat,
alţii semnând în numele unui comitet care uneori habar nu are ce scrie cel care
vorbeşte în numele lui nu m-a mirat, pentru că ăsta îi este stilul, a fost
instruit să lovească din spate, din umbră, de după gard. Serviciul din care a
trecut în rezervă, cu asta se ocupă şi nu trebuie blamat prea mult domnia sa,
este deformaţie profesională. Aşa cum am mai spus ori de câte ori cineva,
altcineva în afară de el a făcut ceva bun, domnul Dogaru ori şi-a însuşit
activitatea, ori a bagatelizat-o dacă nu şi-a putut-o însuşi, ori a lovit-o şi
dinamitat-o dacă îi punea în pericol autoritatea sau credibilitatea şi
“meritele”. Acest mod de acţiune nu m-a mirat niciodată la el şi să spunem
apropiaţii lui.
Dar recunosc, de data asta modul în
care o face sau a făcut-o depăşeşte cu mult chiar şi puterea mea intuitivă sau
de înţelegere. Am intrat pe Blogul SCMD aşa să văd ce reacţii sunt la vestea dată
de domnul Tudor vizavi de discuţiile purtate cu Gabriel Oprea (care am spus-o
de atâtea ori, a pus în practică de o manieră execrabilă Legea 263). Cu toate
măsurile reparatorii luate apoi de actuala guvernare şi încercările de a drege
busuiocul mai sunt încă multe de reparat şi de făcut, inclusiv mult promisa
lege a pensiilor ocupaţionale, nu speciale. Dar s-a făcut ceva, e adevărat
şchiop,(dar şchiopătatul cu contribuţia lui Dogaru personal pe legea 241), s-a
anulat cap 4 din L-329, şi iată, la ultima întâlnire a reprezentanţilor unor
filiale altele decât cele fidele lui Dogaru, s-a obţinut promisiunea returnării
banilor ilegal reţinuţi în baza OG1/2011 şi L-329 în măsura în care există
fondurile la ministerele implicate. Există informaţii de la colegi din cadrul
MApN că deja s-au cerut de partea vice-prim-ministrului Oprea şi trimis din
partea MApN datele şi calculele privind fondurile necesare. O înţeleaptă vorbă
spune că să nu spui hop până nu ai sărit groapa şi nu mă exaltez să spun că
gata, s-a promis şi vom primi, că am şi avem experienţa atâtor promisiuni
neonorate din partea politicienilor, indiferent de culoare. Dar este totuşi un
pas înainte şi merită sprijinit.
Ceea ce am văzut însă pe pagina SCMD
venind din partea Filialei 1 a Sectorului 1 depăşeşte cu mult orice închipuire.
Pentru mine, fără a spune că este aşa 100%, nu există nici un dubiu că acel
material are dacă nu ordinul cel puţin acceptul şi iniţiativa conducerii sus
poziţionate a sindicatului. Este convingerea mea, bazată pe cunoaşterea
materialului, pe o experienţă de 5 ani de contre şi cu asta basta. Bineînţeles
că domnul Dogaru nu va recunoaşte şi nici cel care a scris sau postat acea
porcărie, pentru că este o porcărie pe care numai disperarea o poate cloci.
Citiţi vă rog ce spune cineva care nici măcar nu are curajul să îşi dea numele
şi gradul, vorbeşte în nume impersonal dând vina pe un birou. Dacă toţi membrii
respectivului birou gândesc aşa, nu pot să spun decât că mă bucur că nu fac
parte din acea filială.
Iată textul:
„duminică, 12 octombrie 2014
Guvernul României şi PSD preiau metodele
regimului Boc-Băsescu?
- Patru întrebări pe adresa Guvernului
României şi a conducerii Alianţei PSD-UNPR-PC, care cheamă la dialog instituţional
nu conducerea legitimă a SCMD ci un grup de oportunişti şi veleitari din SCMD, în
numele SCMD -
Guvernul Ponta a preluat cumva ştafeta de
la Guvernele Boc-Băsescu în scopul destructurării organizaţiilor societăţii
civile considerate incomode pentru Guvern şi PSD?
Un guvern democratic, european, se pretează
la destructurarea organizaţiilor societăţii civile prin amestec grosolan şi impardonabil
în activitatea interna a acestora?
Dl. Viceprim-ministru Gabriel Oprea ar
dori ca şi SCMD să devină o altă organizaţie cu „UNPR-ul în suflet”, aşa cum a
reuşit în cazul ANCMRR (pentru detalii, clic aici), devreme ce cheamă la dialog
nu conducerea legitimă a SCMD ci un grup de oportunişti şi veleitari din SCMD?
Prin aceste manevre murdare, PSD doreşte
să confirme că sloganul multor manifestanţi de la Piaţa Universităţii – „PSD =
PDL = ACEEAŞI MIZERIE”, este cât se poate de corect şi actual?
Biroul Operativ al Filialei SCMD Sector 1
Bucureşti solicită conducerii centrale a SCMD să adreseze, urgent, aceste 4 întrebări
Guvernului României şi conducerii PSD, în contextul primirii şi dialogului
purtat în aceste zile de către dl. Viceprim-ministru Gabriel Oprea cu un grup
de rezervişti militari autointitulaţi reprezentanţi ai SCMD.
În lipsa unui răspuns şi a unei delimitări
ferme din partea celor incriminaţi, solicităm conducerii SCMD informarea despre
acest atac la adresa societăţii democratice din Romania a următoarelor instituţii
europene şi ambasade:
Consiliul Europei;
Parlamentul European;
Secretarul general al NATO;
Ambasadele statelor Uniunii Europene la
Bucureşti;
Ambasada SUA.
De asemenea, solicităm şi informarea
Avocatului Poporului şi a tuturor consiliilor locale ale localităţilor din ţară,
pentru ca toţi românii să poată fi informaţi despre aceste preocupări meschine,
neonorabile şi neconstituţionale ale Guvernului României.
BIROUL OPERATIV AL FILIALEI SCMD SECTOR 1
BUCURESTI”
Oameni buni, recunosc cu sinceritate,
că am fost învins, aşa ceva nu am crezut că voi vedea vreodată. Ceea ce scrie
dar mai ales modul şi aberaţiile cuprinse aici depăşesc orice imaginaţie. Refuz
să mai calific cumva acest comunicat pentru că este incalificabil.
Adică nişte preşedinţi de filială,
mandataţi de filialele lor, merg la un membru al guvernului un influent membru
al guvernului, un vice-prim- ministru şi reuşesc să fie primiţi în contextul
unei campanii electorale sălbatice, în condiţiile în care preşedintele
sindicatului susţine în faţa ţării că s-a implicat în sprijinirea unor
candidaturi opuse partidului celui vizitat şi obţin promisiunea că o parte din
doleanţele militarilor vor fi rezolvate făcându-se şi paşi reali imediaţi ca
urmare a discuţiilor, iar un birou al unei filiale, în mod categoric oameni cu
coloană vertebrală şi dornici de a rezolva problemele sindicaliştilor, îi învinuieşte
pe cei care au acceptat să rezolve aceste probleme că .. se amestecă în viaţa
internă a sindicatului, că încalcă Constituţia, că au preocupări meschine? În
ce ţară trăim, cât de disperat să fii să susţii aşa ceva? Dar de când negocierea
dintre sindicalişti şi membrii ai guvernului sau ai unui minister, purtate la
sediul ministerului, nu la sediul de partid, unde protestează domnul Dogaru,
constituie un gest mizerabil? CÂT DE MIZERABIL SĂ FII SĂ SUSŢII AŞA CEVA? CE SĂ
TE DETERMINE SĂ FACI AŞA CEVA, SĂ AFIRMI ASEMENEA ABERAŢII? Invidia că alţii au
reuşit ceea ce tu nu ai reuşit sau nu ai dorit să obţii? Teama că odată
obţinută această reparaţie, sindicatul va deveni o amintire, sau nu cumva teama
că acest succes obţinut prin discuţii rezonabile arată că varianta propusă de
alţii este mai bună decât legarea în lanţuri? Nu cumva teama că văzând acest
lucru cei care au mai rămas în sindicat vor realiza că practic conducerea
sindicatului nu a dorit şi nu a încercat niciodată cu adevărat dialogul cu reprezentanţii
puterilor din stat, cu reprezentanţii ministerelor, singurele luări de
atitudine fiind cele ale violenţei verbale în media, în scris sau stradal? De
ce acuma discuţiile purtate de filiale cu reprezentanţi ai guvernului sunt
trădătoare iar atunci când aceiaşi oameni s-au întâlnit cu membrii parlamentului
a fost ok? De ce atunci când Dogaru voia aplicarea legii 241, în orice
variantă, se ruga de preşedinţii de filiale să contacteze politicienii prin
orice mijloace, acasă, pe stradă, la budă, numai să fie aprobată o lege
şchioapă? De ce atunci era bine iar acuma aceiaşi oameni sunt blamaţi? Pentru
că nu au fost călăuziţi de marele conducător, pentru că nu s-au legat în
lanţuri şi au îndrăznit să dialogheze civilizat, pentru că domnul Dogaru nu se
poate lăuda cu această realizare, pentru că în felul acesta se dovedeşte că a
greşit El Lider Maximo? În loc să se bucure şi eventual să anuleze activitatea
de luni, conducerea sindicatului titrează cu litere mari: „ATAC ASUPRA SCMD: Un
alt permanent opozant al conducerii SCMD (deşi, paradoxal, face parte din
aceasta!), Col Tudor Marian, nu pierde ocazia de a-şi aroga „merite” şi, totodată,
de a înfige cuţitul în inima SCMD-ului!..” iar apoi postează fără nici un
comentariu fără măcar a justifica cumva titlul, un comunicat postat de o
filială, prin care aceasta anunţă o posibilă victorie. Infectă şi abjectă
atitudine, o spun cu toată responsabilitatea, aceste postări, arată că practic
ORGOLIUL PREŞEDINTELUI SINDICATULUI ESTE MULT, CU MULT MAI MARE DECÂT CAPACITATEA
DE ÎNŢELEGERE ŞI DORINŢA DE A AJUTA CU CEVA LA REZOLVAREA PROBLEMELOR
SINDICALIŞTILOR. Deşi orice om vede în efortul filialelor din Craiova, Slatina
şi Bucureşti o reală victorie, sau măcar un pas spre victorie, CONDUCEREA
SINDICATULUI ŞI SUSŢINĂTORII EI, PUR ŞI SIMPLU BOICOTEAZĂ ACESTE EFORTURI ŞI
ÎNVINUIESC GUVERNUL, PE MEMBRII GUVERNULUI CARE AU PROMIS SĂ REZOLVE O PROBLEMĂ
SINDICALĂ, DE AMESTEC ÎN VIAŢA INTERNĂ A SINDICATULUI,. PENTRU SIMPLUL MOTIV CĂ
NU A FOST DOMNUL DOGARU CEL CARE A OBŢINUT ACEASTĂ PROMISIUNE. Mai mult,
paranoia depăşeşte orice limite, Biroul Filialei 1 sector 1 Bucureşti, cere să
fie alarmat NATO, Parlamentul European, Consiliul Europei, Ambasada SUA, pentru
că vezi Doamne, domnul Oprea nu a discutat cu domnul Dogaru şi a promis altora
ceea ce el, Dogaru a refuzat mereu să discute. Dacă cineva găseşte un răspuns
coerent, logic, cât de cât normal la acest demers, e rugat să mă anunţe şi pe
mine. Mă declar învins, la atâta prostie nu m-am gândit.
Încerc să explic pe scurt, ca să nu provoc
un scurt circuit în mintea care a copt acest comunicat, de ce cred eu că este
aberant:
1. Nu conducerea guvernului a chemat la
dialog, ci preşedinţii filialelor au cerut să fie primiţi, aşa cum spunea chiar
domnul Dogaru în comunicatul din data de 7.10, când se plângea că aceştia au
fost primiţi în baza unei pile;
2. Guvernul Ponta nu a încercat să
destructureze nimic, doar a acceptat dialogul cu reprezentanţii unor
sindicalişti, aleşi şi mandataţi democratic de membrii filialelor. Există
dovezi, procese verbale ale Adunărilor Generale ale filialelor care arată că au
fost mandataţi să poarte aceste discuţii;
3. Domnul Gabriel Oprea nu a chemat pe
nimeni la el acasă şi nici la partid pentru a-l înregimenta, delegaţii
filialelor au cerut să fie primiţi de prim-ministrul Ponta care l-a desemnat pe
vice-prim-ministrul responsabil cu problemele de securitate şi apărare, să
dialogheze cu ei;
4. Delegaţia filialelor s-a deplasat la
sediul MAI nu la sediul PSD, acolo se găsea altcineva care făcea jocuri cu adevărat
politice, probabil ale candidaţilor pentru care SCMD-CNSC-FORŢA A TREIA-ALIANŢA
NAŢIONALĂ a strâns semnături prin reprezentantul lor Dogaru. Dacă domnul Dogaru
ar fi urmărit cu adevărat interesele sindicaliştilor, ar fi trimis scrisoarea
sa către premierul Ponta, nu către candidatul Ponta;
5. Nu e nevoie de nici un alt răspuns
răspunsul l-aţi primit aici şi cu acest comunicat al dumneavoastră l-am primit
şi noi, cei care încă mai suntem militari, chiar şi rezervişti.
Meschin şi neonorabil este acest apel
sau comunicat sau ce o fi, care arată cât de jos pot coborâ unii oameni şi cât
de mare este orgoliul dar şi disperarea unei conduceri care vede că îi fuge
pământul de sub picioare. Este pur şi simplu incredibil cât venin şi cât absurd
poate inventa o minte în dorinţa de a lovi cu orice pre chiar şi cu preţul
ridicolului. Pot spune că nu am trăit degeaba, am văzut ceva ce nu vezi
în 1000 de ani, una din cele mai absurde, aberante, ilogice şi lipsite de
sens încercări de a lovi în cineva doar de dragul de a lovi. S-a atins sublimul
în prostie.
Scopul acestei farse este clar, să
enerveze pe cei care au promis, care deja au început să lucreze la întocmirea
proiectului ce trebuie prezentat primului ministru şi chiar pe primul ministru
şi să îi determine să anuleze această iniţiativă, pentru a arăta apoi
sindicaliştilor că ei au avut dreptate, că nu se poate face nimic prin dialog
civilizat şi că singura posibilitatea este legarea în lanţuri, lupta absurdă,
oarbă, doar de dragul de a apărea la tv şi a vorbi lumea despre tine în zile de
sărbătoare, indiferent ce. Domnul Dogaru a ajuns un fel de Oana Zăvoranu a
sindicalismului.
Cum sa mai ceri legea pensiilor
militare când o minte rătăcită şi orbită de ridicol afirmă ca discuţiile cu
sindicaliştii sunt meschine, mizerabile, neconstituţionale?De ce să se
dea o lege a pensiilor, ca să fie criticat guvernul şi reclamat la CEDO pentru
amestec în viaţa internă a sindicatului?
Recunosc, am fost învins, domnule
Dogaru, nu aş fi crezut nici eu că puteţi coborâ atât de jos.
Scris de Marin Neacşu
