SURPRIZE , SURPRIZE, Având in vedere faptul ca rezolvarea problemelor noastre, legate de inechitățile din sistemul de...

Publicată de Mișu Naon pe Duminică, 4 octombrie 2020

duminică, 24 februarie 2013


SCMD- schismă sau joc de gleznă?

23 februarie 2013 Categoria ActualitateDespre Armata 107 afisari Scris de scorpio

Dogaru în 2010, când încă mai avea ce să ofere sindicaliştilor. Unii răutăcioşi spun că arăta direcţia de dezvoltare a sindicatului, alţii zic că arăta unde îl doare de sindicalişti. Fiecare crede ce vrea.

Pe blogul filialei SCMD Craiova a apărut un comunicat către Conducerea centrală a SCMD,  prin care se cere nimic altceva decât respectarea celor hotărâte la ultima Conferinţă Naţională a Reprezentanţilor SCMD. Documentul fusese iniţial trimis pe linie internă conducerii sindicatului dar şi celorlalte filiale, spre informare. Conducerea SCMD  respectiv domnul Dogaru, ca de obicei, a tratat cu dispreţ nebinevoind să răspundă, mergând pe principiul bătătorit, câinii latră, caravana trece lasă-i să vorbească singuri, că se plictisesc. Sistemul este aplicat cu succes şi de Băsescu şi până acuma a dat roade.  Dar pentru că în ultimul timp, aşa cum am mai subliniat în alt articol s-au înmulţit luările de poziţie ale filialelor, de data asta s-a gândit cineva să dea un răspuns carambol. Ce este răspunsul carambol? Este un răspuns care loveşte o bilă dar scopul este ca bila respectivă să lovească alta bilă şi să o bage la coş. Aparent, răspunsul pare că dă dreptate celor spuse de filiala Craiova, chiar o completează, dar de fapt efectul dorit este altul.
Domnul Mandu de la Filiala Braşov sau mă rog, cineva de acolo din BO al filialei, sub indicaţiile preţioase ale domniei sale dă şi el un comunicat şi arată că „nu se mai regăseşte”   nici el în activitatea domnului Dogaru, sau în a altora,  dar nu spune asta, lasă doar să se înţeleagă oarecum, dar nu ai băga mâna în foc, pentru că prea mult timp l-a pupat în fund şi a beneficiat de „graţiile ” şi fondurile domnului Dogaru. Dar face o aşa numită radiografie a sindicatului prefăcându-se că spune adevăruri care dor, fără a arată însă cu degetul clar ci doar insinuând aşa cum a făcut de când îl ştiu eu. O singură dată a fost direct şi concis, atunci când l-a lăudat pe Dogaru. Acuma când nu mai sunt bani, în loc spună care este cauza, o lălăieşte şi dă vina pe implicarea politică a altor filiale dar nu vorbeşte de implicarea politică a lui Dogaru, vorbeşte despre curente în cadrul SCMD, dar nu vorbeşte despre cel care se face vinovat de ele, cel care a condus sindicatul la împrăştiere, dezmembrare, desfiinţare:
Sunt constatate o serie de discontinuităţi atât în conţinutul documentelor organizatorice (stătut şi actul constitutiv şi Regulament) cât şi în relaţionarea noastră cu celelalte filiale şi Comitetul Director. Aceste discontinuităţi prezentate de către preşedintele Filialei la CNR, Alba Iulia 2012, nu au fost luate în seamă. Datorită acestora au apărut următoarele efecte cu impact negativ asupra personalităţii filialei şi anume: în evidenţă sunt 485 de membrii dintre care, activi numai 150; fondurile financiare ale Filialei sunt demult epuizate, având chiria neachitată, din octombrie 2012; se constată ruperea filialelor din Bucureşti şi Ilfov de conducerea centrală a SCMD; au apărut mai multe centre de decizie sindicală, SCMD devenind multipolar (a se vedea dialogul condus de Filială Craiova).”
Domnia sa, prefăcându-se deranjat de disfuncţionalităţile de la conducerea sindicatului, acuză de fapt apariţia „mai multor centre de decizie” şi chiar menţionează cine se face vinovat, filialele din Bucureşti şi cea de la Craiova. Pe domnul Mandu îl deranjează nu ineficienţa şi proasta ca să nu spun păguboasă conducere a domnului Dogaru, ci faptul că alte filiale se fac tot mai clar auzite şi ameninţă „stabilitatea” scaunului prezidenţial. Cât de măiestru se preface dânsul că ar fi nemulţumit de activitatea de la centru, arătând cu degetul pe la spate, către filialele care nu mai acceptă ruina conducerii Dogariene. Ba mai mult, propune chiar el desfiinţarea filialei dând tonul desfiinţării sindicatului:
„Se manifestă şi se exprimă o multitudine de concepţii divergente cu privire la lupta sindicală; au dispărut verticalitatea şi spiritul de solidaritate şi au apărut atitudini servile faţă de politică; nu am obţinut nimic, ci numai promisiuni mincinoase;”
Ia uite cine vorbeşte de verticalitate. Îmi vine să plâng. Oare ce o înţelege domnia sa prin solidaritate, obedienţa faţă de şef? Că nu pot crede că se referă la solidaritatea sindicaliştilor când câteva rânduri mai jos spune cu subiect şi predicat :“Prin urmare, în unanimitate, s-a hotărât:
c. Demisia membrilor Biroului Operativ al Filialei
d. Cu aceeaşi dată, prezentarea şi aprobarea proiectului Asociaţiei” ALIANŢA – SERVIM PATRIA” organizaţie cu personalitate juridică având 150 de membri fondatori, actualii membrii ai Filialei;
e. Înştiinţarea Comitetului Director al SCMD, asupra acestei hotărâri.”
Deci domnul Mandu, în numele verticalităţii  îl acoperă pe domnul Dogaru în continuare şi atacă subtil  filialele sau preşedinţii de filială care nu îi pupă mâna ca el,  iar în numele spiritului de solidaritate propune desfiinţarea filialei şi înfiinţarea altei asociaţii a militarilor cu aceeaşi oameni supuşi aceluiaşi conducător. Sublim! Aplauze prelungite! Se strigă “Mandu şi Poporul”, ” Mandu Val şi cu Dogaru, sunt ca funia şi parul!”
Asta numeşte domnia sa solidaritate, asta susţine domnul Mandu că este spirit camaraderesc, desfiinţarea organizaţiei pentru ca apoi să  înfiinţeze alta care să se alăture acţiunilor SCMD? Atunci de ce mai desfiinţează filiala, de ce înfiinţează o altă asociaţie pe care să o atârne în acelaşi loc ?  Ce mai e şi asta? Ce urmăreşte domnul Mandu? De ce se mai desfiinţează, dacă apoi înfiinţează altă organizaţie pe care o remorchează la SCMD sau CNSC? Ale cui jocuri le face? Ghici ghicitoarea mea. Să vă spun eu? Citiţi mai departe.
Păi domnul Mandu nu ar avea  practic nevoie de o nouă organizaţie, el are asociaţia „Octavian Paler”, deja afiliată la CNSC sub măreaţa conducere a domnului Dogaru dar este necunoscută si fără  viitor. Acuma se pune în fruntea altei asociaţii cu un nume care să dea bine la imagine pentru cei care sunt nemulţumiţi de sindicat sau de domnul Dogaru, dar îi duce în aceeaşi barcă, prefăcându-se disident. Cine pune pariu că vom vedea acolo printre fondatori, actuali şefi din CD? Eu cred ca propunerea domnului Mandu este lucrată în laboratoarele Comitetului Director şi se vrea o desfiinţare a sindicatului pe care Dogaru nu îl mai poate controla şi care nu mai produce  fonduri pentru că aşa cum spunea chiar domnul Mandu, nu mai plătesc oamenii cotizaţia. Atunci îl desfiinţează, sau o mişcare tectonică de întindere mai mare, care să ducă la desfiinţarea filialelor care nu mai acceptă   haosul în care a ajuns sindicatul sub conducerea lui Dogaru. Chiar şi domnul Pricină, în discuţiile particulare, se plânge că nu se mai poate lucra cu Dogaru, dar de fapt nu face altceva decât să încerce să îi liniştească pe cei nemulţumiţi, să îi facă să creadă că au un sprijin în el şi să menţină actuala conducere. Domnul Mandu se întreabă retoric de ce nu mai vrea conducerea USL SĂ DEA ORDONANŢA AȘA CUM A PROMIS. RĂSPUNSUL L-A DAT ANTONESCU VINERI, CÂND A SPUS DE CE ÎL VREA AFARĂ PE CHILIMAN: PENTRU IMENSA CONTRIBUŢIE A LUI DOGARU LA subminarea USL la Referendum, când a venit pe postul B1Tv cu o hârtie semnată pe scara maşinii cu Ponta, Constantin şi Chiţoiu, hârtie care prezenta acceptul de a purta discuţii, la care a adăugat toate cererile lui care mai de care mai aberante. ACESTA ESTE MOTIVUL PENTRU CARE NICI PONTA, NICI ANTONESCU NU MAI VOR SĂ ACORDE SPRIJINUL LOR SINDICALIŞTILOR MILITARI, ACESTA ESTE MOTIVUL PENTRU CARE NIMENI NU MAI NEGOCIAZĂ SAU DISCUTĂ CU DOGARU ŞI CÂND AUD DE SINDICATUL LUI, ÎNCHID UŞILE ŞI DAU DRUMUL LA CÂINI. Acum să nu credem că domnii din conducerea USL nu au visat până  atunci decât pensii militare. În nici un caz nu trebuie să ne amăgim cu asta, dar gestul parşiv al lui Dogaru care a făcut în acest fel nu doar jocul lui Chiliman în lupta sa împotriva lui Antonescu ci şi pe al lui Băsescu împotriva ţării punând şi el o cărămidă, alături de Macovei la ostracizarea celor cel îl voiau jos pe Băsescu,  a dat apă la moară, a fost ocazia dacă nu cauza ca cei din conducerea USL să întoarcă spatele sindicaliştilor pensionarilor militari. Aş fi crezut că a fost o greşeală a lui Dogaru chestia cu semnăturile, dacă istoria nu s-ar fi repetat cu o zi înainte de venirea lui Gordon în ţară când Dogaru a ameninţat că dacă USL nu îl bagă în seamă creează haos şi îndeamnă la nesupunere civică, iar apoi când a trimis scrisoarea de ameninţare şi intimidare pe adresa CCR scrisoare care a fost folosită apoi într-o plângere a CCR la Comisia de la Viena, plângere amintită şi în raportul MCV. Pentru cine se întreabă de ce ar fi făcut Dogaru jocul lui Chiliman, îl informez că Sediul sindicatului a fost primit prin bunăvoinţa domnului Chiliman. Deci domnul Dogaru are o datorie de onoare faţă de Chiliman, pe care trebuie să o plătească indiferent în cine trebuie să dea pentru a şi-o plăti. Interesele sindicaliştilor nu contează atâta timp cât el are un sediu frumos. Iată deci de ce actuala guvernare când aude de „oamenii lui Dogaru” ia foc. Din păcate – şi asta este un păcat pe care trebuie să şi-l asume toţi SCMD-iştii, de pe urma lui Dogaru şi a luminii în care sunt văzuţi ei prin Dogaru, trag toţi rezerviştii indiferent că sunt sau nu sindicalişti. Acuma unii oameni susţin că Dogaru are pensia crescută în urma revizuirii şi din cauza asta nu îl mai interesează prea mult  soarta celor cu pensia scăzută, dar este foarte interesat de L329 pentru că SSR i-a promis oarece „foncţie”  încă din vară, dar eu nu garantez că va o va lua. Poate ca în poză.

Oare toate aceste lucruri nu le ştie sau nu le vede domnul Mandu, sau domnul Popescu de la Piteşti, cei care se fac că iau o-poziţie faţă de Dogaru, dar de fapt iau poziţie faţă de cei care nu îl mai vor pe Dogaru la conducerea SCMD? Ar fi absurd să creadă cineva că o minte luminată. – Pentru că ce este al lui este pus deoparte, nu are capul gol nici vara – nu vede care este sursa răului. El de fapt nu vrea să o recunoască pentru că „de ţi-ar spune poarta ta.. „ehe heeeeeeeeeeeeee, ce vremuri domnule, ce vremuri, când erau fonduri şi oamenii plăteau cu sârg cotizaţiile. De ce nu spune domnul Mandu clar cui şi ce îi reproşează, aşa cum fac alţii de mult timp şi se limitează la a vorbi la modul general, impersonal, prin „nu se face” „se spune”, „se manifestă şi se exprimă o grămadă de.. „? Pentru că acesta este stilul omului pus să lovească din umbră, cel care nu vrea să fie învinuit sau nu vrea să se ştie cine a decis, sau ce gândeşte cu adevărat, omul care face jocuri fără să îşi asume răspunderea care execută un ordin şi nu poate să spună nici măcar de la cine. De fapt chiar şi când anunţi deciziile – care în ghilimele fie spus sunt nestatutare – spune la fel “Prin urmare, în unanimitate, s-a hotărât:” uitând să menţioneze cine anume a hotărât. Şi nu întâmplător omite să spună cine a hotărât, ci pentru că în primul rând nu îi stă în obicei să îşi asume răspunderea şi în al doilea rând pentru că cei care au hotărât sunt doar un număr de apropiaţi ai săi care nici ei nu mai reprezintă voinţa sindicaliştilor înscriși pe listă, sau plătitori, ci doar interesele unui grup de lideri de filială. Dovada? Păi o dă chiar domnul Mandu, care anunţă apoi aşa în treacăt, că “Deoarece, la adunarea generală din 22.02.2013 au participat numai 40 de membri, se convoacă a doua adunare generală în data de 15 martie 2013, pentru ca acest „Proiect de Hotărâre” să devină HOTĂRÂREA ADUNĂRII GENERALE” Păi cum vine asta stimabile? Păi dacă aţi constatat la începutul şedinţei că adunarea este nestatutară, trebuia să declaraţi în procesul verbal că adunarea nu a fost statutară şi se propune o altă adunare, şi gata. Apoi puteaţi sta de vorbă cei care aţi fost, la un butic undeva şi să discutaţi orice voiaţi chiar şi despre victoria echipei Steaua fără să daţi nici un comunicat, fără să anunţaţi gaură în cer, fără să sugeraţi filialelor să se autodesfiinţeze, mai ales cele din Bucureşti şi cele din zona Olteniei. Nu e bine domnule Mandu, nu e bine. Aţi comis un abuz postând pe blog rezultatele unei discuţii între prieteni, ca persoane particulare, drept şedinţă a Adunării Generale a filialei 1 Braşov. Grav abuz, pentru care eu dacă aş fi membru al filialei aş cere destituirea sau demiterea. Nici măcar nu aţi avut curajul să semnaţi comunicatul, l-aţi dat ca din partea Biroului Operativ.
Să nu spuneţi că aţi prezentat o şedinţă a BO al filialei, pentru că aţi spus cu gura dumneavoastră:
“Dragi camarazi ai Filialei SCMD, nr.1 Braşov
          1.   În data de 22.02.2013, la sediul filialei a avut loc Adunarea Generală a membrilor săi. Au fost prezentate şi dezbătute următoarele probleme:”
Aici, la capitolul cotizaţii, totuşi domnul Mandu este mai cinstit decât Dogaru, el recunoaşte că sindicatul este în pom, acceptă şi spune pentru prima oară că practic sindicatul este în stare de decimare.
Revolta domnului Mandu are două scopuri:
1. Să îndrepte nemulţumirile împotriva filialelor Muntenia sud şi Bucureşti care ar fi vinovaţi de scindarea sindicatului şi
2. să pregătească autodesfiinţarea sindicatului pentru că nu mai curge lapte şi miere, Dogaru nu mai este băgat în seamă nici din interior nici din exterior, şi atunci, decât să piardă puterea, mai bine să desfiinţeze sindicatul. Dar ca să nu îl învinuiască lumea că o face el pe principiul „eu te-am făcut eu te distrug,” se aplică metoda calului Troian, cu unul dintre cei mai vocali lideri de filială, care vezi doamne, nu se mai regăseşte în sindicat.
Poate l-aş fi crezut, poate aş fi crezut în intenţiile domnului Mandu, şi în nevoia de a face ceva pentru foştii sindicalişti pe care îi cheamă sub stindardul său acum, dacă nu aş fi ştiut că domnia sa mai este membru şi chiar şef al unui ONG, îi spune parcă „Octavian Paler” şi atunci mă întreb eu aşa ca olteanul cu ochii la căpistere, „măi, omul acesta e făcut să comande şi să tot înfiinţeze asociaţii în care să se pună şef sau asta este jucăria lui şi altceva nu ştie să facă? Alege domnia sa un nume patriotic, sau patriotard, „Alianţa Servim Patria” şi gata, toţi militarii fuga la el în grădină. Pe ce punem pariu, că va exista şi acolo o listă cu membri fondatori secreţi, care nu va fi făcută publică niciodată şi că pe lista aia se va afla domnul Dogaru? De ce spun asta? Pentru că în 2010, la prima întrunire a CNR al SCMD dintre toţi cei care au luat cuvântul, unul singur  s-a făcut preş în faţa conducerii „de partid şi de sindicat” spunând: „sunt mândru că îl avem pe domnul Dogaru preşedinte de sindicat.” Mi-a venit să vomit, dar din respect pentru cei de faţă m-am abţinut. Sunt şi alţii care ţin minte probabil celebra temenea a domnului Mandu. Să înţelegem acum că prin actul său de schismă nu mai este mândru de apropierea de măreaţa figură istoriografică? Ei aş! Da de unde? Eu înţeleg că şi acum, ca şi atunci domnul Mandu, un intelectual, fără îndoială, a făcut şi face jocul lui Dogaru pregătind un precedent iniţiind desfiinţarea sindicatului acuma cât încă mai sunt ceva fonduri cu care să plece în buzunare membrii fondatori, aşa cum spune statutul. Nu ştiu câţi cunosc, dar dacă sindicatul se desfiinţează, toate bunurile mobile şi imobile toate fondurile revin membrilor fondatori, inclusiv cele ale filialelor care nu sunt persoană juridică. Din cauza asta a specificat domnul Dogaru în statut că filialele nu au dreptul să se constituie în persoană juridică. Deştept băiatu`.  Deci tot ce a fost cumpărat cu banii sindicaliştilor intră în posesia membrilor fondatori conform statutului. Cu alte cuvinte şi dacă sindicatul rămâne fără lichidităţi numai din vânzarea chiar la mâna a doua a zecilor, sutelor de telefoane, calculatoare, televizoare, imprimate, laptopuri, aparat de filmat, maşina, tot, absolut tot formează un capital imens şi se scot sume frumuşele care vor fi împărţite între membrii CD şi aliaţii lor care bineînţeles vor fi recompensaţi – probabil – şi ei pentru ajutorul dat.
Sunt curios, oare acum va sări cineva ca ars să spună că Mandu loveşte în interesele SCMD că urmăreşte desfiinţarea acestuia, că este omul lui Băsescu, sau al lui Oprea? Bineînţeles că nu, pentru că este omul lui Dogaru şi îi face jocul. Parşiv!
Un lucru este clar, nimeni nu vrea să se dea jos de pe cal şi dacă e să fie dat jos, omoară calul, să nu îl mai încalece altul. Balada lui El Zorab este mai vie ca niciodată.