Avertisment
Băieţi, m-am prins că mi-aţi preluat
calculatorul sub control! Nu sunt supărat pe voi, vă faceţi doar meseria. Dar
ar trebui să ţineţi cont ca aţi jurat să apăraţi ţara şi
poporul, nu un conducător vremelnic. Iar patria
e norodul, nu tagma jefuitorilor, cum spunea odinioară mândrul oltean ce
îmbracase cămaşa morţii, pentru binele celor mulţi, Tudor Vladimirescu. Fusese şi el poliţist un timp,
chiar oaresce şef, vătaf al plaiului Cloşanilor, cum i se spunea funcţiei sale pe atunci.
Şi eu am fost ca voi. Dar aveam cel
puţin scuza că mă născusem şi fusesem educat intr-o vreme în care nu se vorbea
sau se vorbea foarte puţin, în şoaptă şi pe întuneric, despre democraţie
şi drepturile omului. Ofiţerii de informaţii, politiştii şi jandarmii de
azi nu mai au această scuza.
La fel ca voi, şi eu imi iubesc
poporul şi ţară. Şi am jurat să-l apăr, şi s-o apăr, chiar cu preţul
sacrificiului suprem. Din fericire, în cei 32 de ani cât am slujit sub drapel,
nu a fost nevoie să plătesc acest tribut. Deşi, în câteva rânduri, am fost
foarte aproape.
Nu sunt, însă, de acord cu cei care,
momentan, conduc acest popor. Şi doresc să lase locul altora, cu speranţa că
vor fi mai buni. Nu am nici o garanţie că va fi aşa. Dar am măcar speranţa.
Dorinţa şi speranţa mea sunt perfect constituţionale şi legale, atâta timp cât
nu încalc nici o lege pentru a le transpune în practică. Şi am fost educat să
respect şi să apăr legea.
Aşa că nu mă suspectaţi şi nu vă
temeţi că voi face ceva ilegal. Atâta timp cât legile apără democraţia şi
interesele celor mulţi, nu doar pe cele ale unei clici. Suntem în Europa, nu în
America de Sud.
Într-o noapte a lunii noiembrie
1989, în zilele premergătoare ultimului congres al partidului comunist,
patrulam împreună cu un coleg, îmbracaţi în uniformă, prin centrul Craiovei.
După miezul nopţii ne-am aşezat să ne odihnim pe o bancă în English Parc. Pe o
altă bancă, stătea un tânăr subţirel care, când ne-a văzut, s-a ridicat şi s-a
precipitat spre noi. Ne-a spus că se predă si ne-a înmânat o pungă în care se
aflau mai multe hârtii şi un tub de lipici.
Conţinutul manifestelor m-a
impresionat atât de puternic încât mi-l amintesc şi astăzi, deşi au trecut 23
de ani iar eu nu mai sunt chiar la prima tinereţe. Pe manifeste scria:
“SECURIŞTI! FIŢI ALĂTURI DE POPORUL CARE GEME ÎN SUFERINŢĂ!
CEAUŞESCU VA DISPARE, DAR POPORUL NU, ŞI VEŢI DE SOCOTEALĂ PENTRU FAPTELE VOASTRE MÂRŞAVE!”
Am realizat încă de atunci că tânărul
era cel care avea dreptate, nu noi. De fapt, în sufletul nostru ştiam asta mai
demult, dar eram prinşi într-un cerc din care cu greu puteam ieşi.
Iar cei care încă nu realizaseră pe
cine slujeau de fapt, au aflat peste nici două luni, în decembrie '89, când,
aflaţi în cordoanele din faţa grupurilor de demonstranţi, li s-a strigat,
franc, în faţă:
”NOI SUNTEM POPORUL! VOI PE CINE APĂRAŢI ?„
E adevarat, au fost si unii, nu prea
multi, carora adevarul li s-a relevat doar cand, imbracati în zeghe, au trebuit
să răspundă pentru faptele lor.
Să sperăm că nu va fi şi cazul
vostru, baieţi. Oricum, aveţi grijă! Conştiinţa poate da oricând semne de viaţă
şi nu vă va fi uşor. Aveţi grijă, băieţi!
Col(r) Iancu BAŢĂ
