SURPRIZE , SURPRIZE, Având in vedere faptul ca rezolvarea problemelor noastre, legate de inechitățile din sistemul de...

Publicată de Mișu Naon pe Duminică, 4 octombrie 2020

marți, 31 ianuarie 2012

Jos ciorapul de pe fata, domnilor jandarmi!



Sâmbătă, 28 ianuarie, a fost publicată în presă știrea referitoare la faptul că Amnesty International cere autorităților române să demareze o anchetă în legătură cu acuzațiile de folosire excesivă a forței de către jandarmi în timpul dispersării participanților la protestele din București.
Salut sincer această solicitare, nu fără a-mi exprima nedumerirea față de faptul că numeroasele noastre ONG-uri ce-și proclamă drept scop suprem apărarea drepturilor omului, foarte vocale odinioară, nu au avut încă aceasta inițiativă, denunțând Parchetului abuzurile flagrante ale jandarmilor și solicitând identificarea și tragerea la răspundere penală a celor care au comis acele acte de o cruzime sălbatică, ce au putut fi vizionate în direct pe majoritatea canalelor de știri. Pentru că despre sesizarea din oficiu nu cred că poate fi vorba, atâta timp cât o instituție care ar trebui să fie garantul respectării legilor în România, este extrem de politizată, răspunzând prompt și cu eficiența doar comenzilor puternicilor zilei.
Subscriu total solicitării organizației Amnesty International, deoarece și eu, ca și mulți alții, am fost oripilat de atrocitățile comise de Jandarmerie în București, în nopțile de la jumătatea lunii ianuarie a acestui an. Am scris Jandarmerie, culpabilizând cumva întreaga instituție și nu doar pe cei care s-au comportat ca niște bestii, nu ca ființe umane, cum, probabil, au pretenția că sunt. Îmi cer scuze față de jandarmii pe care i-am văzut în aceste zile salvând oameni din nămeți. Dar nu eu sunt cei care-i culpabilizează în bloc, ci comandanții lor, generalii și ofițerii superiori din conducerea Jandarmeriei Române, pe care nu i-am văzut până în prezent să se delimiteze de cei ce au comis atrocitățile din acele nopți, nu i-am auzit că ar fi demarat anchete pentru identificarea și pedepsirea celor vinovați. Până când domnii comandanți nu separă grâul de neghină, nu avem cum ști dacă nu cumva jandarmii care salvau oameni din nămeți nu sunt  aceeași care, cu ciorap pe față (precum odinioară tâlharii de la drumul mare și călăii ce spânzurau osândiții în piețele publice), loveau cu bestialitate, cu bastoanele și bocancii, oameni imobilizați, căzuți deja sub lovituri sau târâți cu brutalitate, pe asfalt, spre dube. Unde, când se deschideau ușile, vedeam alți jandarmi lovind sălbatic prizonierii. Sau, aceeași cu cei care au deturnat către secțiile de poliție și unitățile de jandarmi, ambulanțe ce transportau răniți spre spital. Îmi cer scuze, cum spuneam, cu condiția să nu fie unii și aceeași.
Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române stipulează în articolul 33 că folosirea tomfelor, a bastoanelor de cauciuc și a celor cu energie electrostatică, dispozitivelor cu substanțe iritant-lacrimogene, jeturilor de apă și a altor mijloace din dotare, “se face în mod gradual și nu trebuie să depășească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea activităților ilegale și va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”.
Iar convențiile de la Geneva și Haga, regulamentele - anexa și protocoalele – adiționale ale acestora, stipulează expres respectarea și protejarea persoanei și a demnității prizonierilor, interzicând expunerea acestora la violențe și insulte sau lăsarea premeditată fără ajutor medical.
Nu cred că jandarmii nu cunosc aceste prevederi, din moment ce domnul general George Velicu (fost, până mai ieri, comandant al tuturor unităților și subunităților de jandarmi de pe teritoriul a zece județe din sudul țării) le expune pe larg în prelegerile adresate studenților Facultății de Drept a Universității din Craiova, iar mulți dintre comandanții din Jandarmeria Română l-au avut ca îndrumător de doctorat tocmai pe generalul conferențiar universitar doctor George Velicu.
Și atunci, cum se explică excesele din stradă și din dubele Jandarmeriei? Cine sunt, până la urmă, cei care au încălcat mai grav legea, turbulenții sau jandarmii? Care este deosebirea dintre infractori și oamenii legii? Care sunt, totuși, cei buni și cei răi? Pentru că se întâmplă exact ca în cazul depășirii limitelor legitimei apărări, când victima devine agresor iar agresorul victimă. Și nu ar trebui să se întâmple așa, dacă jandarmii vor să rămână și să fie percepuți ca apărători ai legii!
După părerea mea, bazată pe o experiența de peste 30 de ani în structurile Ministerului de Interne, brutalitățile jandarmilor sunt  favorizate și de ascunderea figurii sub cagulă, care permite unor persoane cu înclinații naturale spre violență și sadism, să-și elibereze impulsurile primitive, fără teama că vor fi identificate și pedepsite, mai ales când fac parte din niște structuri ale statului.
Din câte știu, cagula a început să fie folosita de forțele polițienești în anii ’70 ai secolului trecut, de către forțele antiteroriste italiene, care se confruntau cu grupări extrem de îndrăznețe și periculoase, Brigăzile Roșii, pe de o parte, și Mafia, pe de altă parte. Printre victimele celebre ale acestor grupări infracționale s-au numărat Aldo Moro, fost prim-ministru al Italiei, răpit, ținut ostatic timp de două luni și apoi asasinat și generalul Dalla Chiesa, un neobosit luptător contra Mafiei și, totodată, comandant al forțelor anti-tero, de asemenea, asasinat. Pentru a nu fi expuși răzbunării, atunci când efectuau arestări în rândul membrilor celor două primejdioase organizații criminale, cei de la anti-tero purtau cagule pe față.
Procedeul s-a extins, fiind preluat și de structurile polițienești ale altor state din lumea civilizată. Spre deosebire de acestea, unde măștile sunt purtate doar de antiteroriști sau cei care arestează infractori periculoși din crima organizată, în România ciorapul pe față a devenit o adevărată modă, fiind purtat nu doar de oamenii în uniformă din cele două categorii enunțate ci și de cei care se duc să scoale din plapuma găinari de trei parale. Ba, mai mult, pe fondul disoluției autorității statului, tot felul de cioflingari de la firme de pază de doi lei, se fâțâie în combinezoane negre și cagule pe față, deși Legea 333/2003 privind paza bunurilor, interzice expres acest lucru. Dar cine să-i controleze și să impună respectarea legii?
Cât despre cei care asigură ordinea la manifestările publice unde participă, în general, oameni pașnici, chiar dacă nemulțumiți de anumite stări de lucruri, ori de alta orientare politică decât domnul Gogu de la Jandarmerie, nu văd de ce și-ar acoperi fața. Indicat ar fi să acționeze deschis, cu fața la vedere, ca o garanție a respectării legii în primul rând de către cei chemați să o aplice. Sau, în cel mai rău caz, combinezoanele acestora să fie inscripționate, vizibil, cu litere care să asigure identificarea subunităților participante și numere care să permită identificarea componenților acestora, în cazul în care, prin modul de acțiune, exced atribuțiilor legale. Pentru că nu au de a cui răzbunare să se teamă, atâta vreme cât asigură respectarea legii și protecția participanților la adunarea publică, chiar și spontană fiind aceasta.
Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor, spunea, acum aproape două sute de ani, un mare român, Tudor Vladimirescu. Iar domniile-voastre ați jurat să apărați legea și patria, deci norodul, poporul, domnilor jandarmi! Nu să-l loviți cu bocancii! Așa că, dacă acționați în limitele legii și în interesul poporului, nu aveți de ce să vă acoperiți fața, precum tâlharii. Poate doar în cazul în care, acționând ca în nopțile de la jumătatea lunii ianuarie, vă este teamă că soțiile și copii voștri vor afla că banii cu care cumpărați pâinea ce le-o puneți pe masă, sunt  bani murdari, pătați de lacrimile și sângele celor ce-și cer dreptul la o viață demnă și liberă, dreptul la o viață mai bună.
  Jos ciorapul de pe față, domnilor jandarmi!

Iancu BAȚĂ