SURPRIZE , SURPRIZE, Având in vedere faptul ca rezolvarea problemelor noastre, legate de inechitățile din sistemul de...

Publicată de Mișu Naon pe Duminică, 4 octombrie 2020

sâmbătă, 24 martie 2012

ARGINȚII TRĂDĂRII


ARGINȚII  TRĂDĂRII


Iisus a fost vândut pe 30 de arginți. Sfintele scripturi nu precizează moneda în care s-a plătit prețul trădării, dar la acea vreme în Imperiul Roman erau în circulație  denarul, o monedă de argint de mărimea uneia de 10 cenți din zilele noastre, originea a ceea ce este azi un penny pe tărâmul Albionului, sesterțul, o monedă și mai mică de argint ce valora un sfert de denar, și talantul, o unitate de măsură mult mai consistentă, ce făcea vreo 25 de kilograme de metal, nu neapărat aur sau argint. Având în vedere că, realizând gravitatea faptei sale, Iuda a mers la cei ce-l cumpăraseră și le-a aruncat pe jos răsplata actului său, talantul este exclus din start pentru că apostolul n-ar fi putut căra singur și arunca aproape 700 de chile de metal. Presupunem deci că arginții trădării au fost denarii sau sesterții a căror valoare, după cum am văzut, nu era așa mare ca să motiveze suficient și exhaustiv abominabilă ispravă a Iscarioteanului.
Deși au trecut două mii de ani, nici astăzi concetățenii noștri   nu-și vând conștiința pe mai mult. Este de notorietate faptul cumpărării voturilor pe găleți și pufoaice portocalii, zahăr, ulei, făină și ce-o mai fi prin pungile alea.
La începutul lunii septembrie 2011, UNPR-ul, partidul care vrea să impună o nouă clasă politică, după cum singur se lăuda, a promovat o rețeta inedită care a scăzut și mai mult cota la bursa șpăgii electorale. Rețeta UNPR - pâine cu adeziune la uniune – a fost descoperită la biroul lui Corin Romanescu, uneperist de vază din sectorul 5 al capitalei, iar acțiunea s-a desfășurat sub sloganul “Hai cu noi să scăpăm de gunoi!”. De vechii politicieni, adică! Trei pâini primeau amărâții de pensionari din sectorul 5 în schimbul adeziunii de înscriere în UNPR, partid pe care un ziarist inspirat l-a botezat Uniunea Națională a Pupincuriștilor din România, având în vedere modul în care s-a format la vârf și a servit interesele Băsescului.
Deci la atât prețăluiesc greii UNPR-ului conștiința membrilor de rând ai partidului: la contravaloarea a 3 pâini. Nu știu la cât or prețui-o pe cea a foștilor militari pe care i-a momit în rândurile sale, dar cred că nu la mai mult. “Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători”, se spune că ar fi spus cândva un cunoscut personaj istoric. Și e normal să fie așa, de trădători te folosești, dar în sinea ta-i disprețuiești. Pentru că nu are cum să fie altfel. Știi că dacă au trădat odată, ca să le fie lor bine, nimic nu-i împiedică s-o facă și a doua oară. Și nu poți avea încredere în ei. Niște oameni de nimic.
Iar rezerviștii așa-i considera – trădători -  pe cei care, după ce le-au fost alături mult timp, au trecut în tabăra celor care i-au susținut și-i susțin nu doar pe cei care le-au tăiat pensiile (asta ar fi înțeles-o, s-au tăiat și salarii nu doar pensii), ci pe cei care, înainte de ajustare, au dus luni de zile o campanie deșănțată împotriva foștilor militari, umilindu-i, făcându-i nesimțiți, beneficiari de pensii nesimțite, nemeritate - de parcă și le-ar fi dat singuri, precum parlamentarii, - asmuțind populația împotriva lor, ridicând subofițerii împotriva ofițerilor, dezbinându-i, umilindu-i și iarăși umilindu-i. Asta nu poate accepta onoarea lor  de militari. A celor care încă o mai au, bineînțeles, a celor care nu și-au schimbat-o pe un blid de linte!
Spuneam că nu știu la cât le prețuiesc uneperiștii conștiința foștilor militari racolați. Nu la echivalentul a trei pâini, bineînțeles. Dar nici prea mult peste, cred. Nu mă refer aici la Bica și la cei asemenea lui, cu grade și funcții mari, cărora li s-au promis, probabil, locuri eligibile pe liste de parlamentari și consilieri. Ci la militarii de rând. Mi-a ajuns la ureche că un fost coleg de-al meu (al cărui nume amintește de o sculă ciobănească) care se ocupă cu racolarea unor noi membri de partid, le promite acestora că în cazul în care li s-a micșorat pensia, organizația-i trece pe o listă specială pe care o dau direct ministrului de resort și primesc o nouă decizie, favorabilă, sub pretextul că cealaltă a fost greșită. Nu știu dacă e așa, poate e o mică șmecherie, poate treaba e reală. Chestia e că la unii ține. Iar părăsirea foștilor camarazi sărind în barca puterii care-i năpăstuiește, nu din intime convingeri și înalte considerente ideologice ci pentru un blid de linte,  nu trădare se numește? Spune-ți-i altfel, găsiți un nume mai bun, dar eu și alții ca mine așa o numim. Trădare!
Cea mai de notorietate achiziție a uneperiștilor din Craiova, pe baza popularității căreia speră să câștige la alegeri câteva procente peste deja celebrul 1% cu care-i creditează sondajele, reevaluatul Solomon, spunea într-un comunicat remis presei în urmă cu câteva luni (http://www.indiscret.ro/303/actualitate/9539/solomon-se-jur-ca-merge-cu-unpr.html), că vine în acest partid pentru a se alătura unui proiect în care crede și care îl reprezintă. “Mă regăsesc în valorile promovate de UNPR adică interesul național și dialogul social și apreciez inițiativele pe care această formațiune le-a avut în ultimul timp” spunea edilul cu vastă experiență în mânuirea mașinăriei de tocat vorbe și promisiuni electorale. Cât preț pune UNPR-ul  pe dialogul social, una din cele două mari valori pe care se laudă că le promovează, am văzut nu mai departe decât ieri, 22.03.2012.
În aceasta zi, filiala din Craiova a SCMD a organizat pichetarea sediilor din Craiova ale PD-L și UNPR, în semn de protest față de modul în care actuala coaliție de guvernare gestionează treburile statului și resursele acestuia. Ora și locul de desfășurare ale acțiunii au fost anunțate în prealabil în presa locală iar pe canale neoficiale au fost contactați responsabili din cele două formațiuni politice care au fost informați că intenționam să le transmitem câte o scrisoare adresată liderilor naționali ai celor două partide politice. Ni s-a transmis că la sedii va fi cineva care să primească delegația noastră, UNPR-ul     asigurându-ne chiar că vom fi primiți de un fost militar de rang înalt, nu-i dau aici numele pentru a nu strica și mai mult bunele relații pe care      le-am avut cândva.

Acțiunea a început la ora 13, fiind pichetat mai întâi sediul organizației PD-L Craiova din strada Lipscani. Pe fondul sonor al diverselor urări scandate la adresa guvernului și a președintelui Băsescu, de genul “Băsescule pân’la Pasti / Ar fi bine să ne lași!”, delegația noastră a intrat în sediu unde au găsit două secretare, din care una ne-a primit și ne-a înregistrat scrisoarea adresată domnului Emil Boc. Întrebate daca se mai află cineva care să ne asculte doleanțele, au ridicat nepăsătoare din umeri. Lămuriți, am ieșit afară, unde cele câteva zeci de protestatari strigau de-a surda, doar - doar i-o băga cineva în seamă. În afara reprezentanților presei însă, și a trecătorilor, nu i-a auzit nimeni. Cu excepția, poate, a celor din sediul UNPR, aflat nu la prea mare distanță, în pasajul Lipscani, către care ne-am îndreptat peste vreo jumătate de oră, convinși că vom fi primiți de domnul general în rezervă, văduvit și el de fostul grad prin reforma pensiilor promovată de Boc, cu sprijinul indispensabil al acoliților generalului Izmană. 
Pe ușă însă, vorba lui Sucă, lacătul cât plosca. Nu numai că ușa era încuiată, dar era asigurată și cu un grilaj, încuiat de asemenea, precum birourile C.I.-știlor de pe vremuri. Pe ușa trona însă un afiș, în care erau indicate nu mai puțin de patru numere de telefon la care ti se spunea să suni dacă ai treabă în sediu. Pe fondul scandărilor, destul de sonore în gang, “Trădătorii / Trădătorii”, am apelat pe rând fiecare dintre cele patru numere afișate. 
Din faptul că, cu toate insistențele mele, nu a răspuns nimeni la niciunul din cele patru numere formate, precum și din rânjetele etalate cu satisfacție de jandarmii aflați în dispozitiv cu mult înainte de sosirea noastră, am presupus că reprezentanții uneperiștilor se aflau în sediu dar nu mai voiau să ne primească. Acesta să fie, oare, dialogul social că valoare promovată de UNPR, după cum arăta Solomon în comunicatul său? Ori uneperiștii craioveni s-au speriat de ecoul scandărilor auzite dinspre sediul partenerilor de guvernare, s-au încuiat înăuntru și s-au vârât sub masă, precum Conu Leonida, crezând că vine “rivoluția”? Nu de alta, dar asta  ar însemna că formațiunea căreia i s-a consacrat deja în presă renumele de partid al trădătorilor,  deși cvasi–militarizată, are în rândurile sale și un număr neprecizat de lași.

         23.03.2012                                                              Iancu BÂȚĂ